Soneria a țipat scurt.
Și pentru că te-ai dus să deschizi,
timpul s-a scurs prin ușa crăpată. 
Aș fi vrut să intru și eu, dar nu m-am putut strecura de timpul care se înghesuia hapsân.
Mi-era frig și mi-ar fi prins bine o șoaptă.
Aș fi rămas preț de-o șoaptă. O singură șoaptă.
Bine, eu aș fi stat mai multe șoapte, poate chiar toate șoaptele.
Dar cum nu fusesem invitată, n-ar fi fost elegant să le acaparez pe toate.
Tu-mi spui mereu că sunt elegantă, deci nu te puteam dezamăgi tocmai acum.
Mi-era atât de frig încât
păru-mi înghețase de la curcubeul pe care l-am întâlnit când veneam spre tine.
De fapt el m-a adus . E singurul care știe unde locuiești.
Simțeam gheața din oameni în timp ce zburam înspre tine adusă de curcubeu.
Când am ajuns la ușa ta eram atât de fericită! Urma să scap de frig…
Dar ori tu nu ai văzut că eram acolo, ori ai preferat să nu-ți mai înstrăinezi șoaptele, așa că ai închis ușa.
Stăteam și priveam ochiul săpat în carnea ușii închise.
Știi, ochiul acela care vede numai din interior nu și invers.
Poate tu mă vedeai, dar nu știu de ce nu ți-a fost milă de frigul din mine.
Mi s-a părut că ochiul lăcrima…
Nu voiam decât o șoaptă. Măcar o șoaptă.
Și îți spun că am hotărât să nu-ți mai fiu elegantă. Nu vreau o singură șoaptă.
Mi-e prea frig și nu-mi ajunge o singură șoaptă.
O să-ți stau toate șoaptele pe care le ai…
prea complex pt mine, om simplu…..
Nu te cred, Steluta Botocan. Esti doar intr-o pasa proasta
nu am pretins credibilitate! am scris ce am simtit citind! recunoasterea trairii nu e o pasa, e o stare! concluzie:nu e avantajos sa te exprimi in spatiile pt comentarii! SCOALA!