Vară-mea e ardeleancă din Harghita. În locul de unde vine ea, femeile taie pasărea din curte pentru zamă şi friptură, nu domnii, cum am văzut eu acasă la Buzău! Tatăl ei, buzoian, stabilit în Ardeal încă din tinereţe, n-a omorât pe nimeni în viaţa lui, cu o singură excepţie: o găină de-a fratelui său mai mic, adică a tatei. În schimb, femeile din familia unchiului meu se fac vinovate de multe şi foarte sângeroase crime. Şi nu numai că le omorau, dar după aia, făceau ospăţ cumsecade şi bucata cea mai bună din cadavrul înaripatei o dădeau copiilor, ca să crească mari şi voinici. Şi nu numai carnea, ci şi altceva, ce nici prin cap nu vă trece, dar veţi afla mai târziu un pic, c-aşa se face in filmele cu suspans. Acu’ doar vă aţâţ…
Iată sângeroasa poveste, de unde aflăm că suntem neam de vampiri şi că Bram Stoker nu a exagerat cu nimic! Într-o vară, familia unchiului meu a sosit pe neaşteptate în vizită la Calvini. O vizită pe care eu o aşteptam cu nerăbdare. Unchii din Gheorgheni erau tare drăguţi cu noi şi credeau că eu şi frate-meu suntem foarte deştepţi. În privinţa lui Iustin nu exagerau cu nimic, restul e discutabil. Uneori veneau cu copiii lor, vară-mea şi văru-meu. În vara aceea au venit cu vară-mea, o domnişorică foarte frumoasă, studentă. Eu, fiind mai mică, mă ocupam cu julitul genunchilor şi cu împletitul cosiţelor la păpuşi precum şi cu cele 100 de probleme la mate din culegerea Gheba.
Când au intrat oaspeţii dragi pe poartă, maică-mea a pălit… Ea se bucura de vizită, dar ca orice gospodină care ştia că n-are decât o ciorbă de leguminoase în frigider pe care nu se cade să o pui dinaintea mosafirilor aleşi, căuta o soluţie rapidă în minte. Drept pentru care i s-a pus pata pe o roşcată ciufulită din curtea păsărilor. L-a chemat pe Costică (tata) la sfat de taină şi împreună au hotărât ce cap va cădea. Numai că tata nu tăia găini decât când se pilea puţin. Ghinion, la momentul acela al zilei, tata era treaz nemâncat! Cu naturelul simţitor din născare, tata se ascundea în casă când se tăiau porcii de Crăciun sau mieii de Paşti în curtea copilăriei mele. Asta i s-a tras de când a încercat să ucidă un cocoşel care după ce a fost decapitat şi-a plimbat trupul zbătându-se pe oriunde trecea tata în curte. A murit greu şi se pare, foarte supărat pe tata.
Deci, ce era de făcut? Mama a apelat la cumnat ca să sacrifice orătania. Acesta ar fi îndrăznit dar în Ardeal unde trăia, asta nu se cădea, pentru că era treabă de femeie. Până la urmă, unchiul s-a adaptat locului şi dă-i şi taie cu cuţitul gâtul roşcatei sub atentele şi competentele priviri ale mătusă-mii şi vară-mii. Ţine-o aşa, taie aşa, acum, cu forţă!
Transpirat şi roşu la faţă, unchiul a săvârşit anevoie abominabila crimă. Îmi amintesc că eu şi frate-meu nu ne-am atins de bucatele ce s-au făcut din roşcată. Scena a fost niţel sinistră, mai ales că unchiul meu nu avea îndemânarea unui bărbat din Regat şi probabil avea şi dânsul naturelul simţitor, doar era fratele tatei…
După ani, nuş ce-mi vine şi-i reamintesc vară-mii povestea. Iată ce-a mai adăugat, draga de ea: la noi, intr-adevăr, femeia taie găina, dar mai mult decât atât, există grija de a-i colecta sângele într-o farfurie. Când sângele se coagulează, se prăjeşte ca pe o omletă şi se dă copiilor, ca să se fortifice…
Mă gândesc că Bram Stoker când a scris Dracula, ştia el ce ştia. Se documentase omul…
Acestea fiind zise, vă urez să aveţi mult Merry Christmas, dragilor şi Ler cât cuprinde!
Crăciun fericit!
DaLu