Te iert c-ai aparut așa târziu pe pajiștile-mi verzi.
Hai, trage-ți sufletul prea greu si vin’la Mine in veșnicii de vetre.
Nu-i drum usor, e plin de șerpi si spini si pietre…
Dar tu-l dorești , e-al tău, ți-l ia si vezi să nu-l abandonezi!
Mi-ești drag când văd cum cazi si te ridici fără un scâncet,
Te indragesc mai mult cand spui ca-ti ierți dusmanii,
Iar când te văd cum ruga-ți arde in adânc rărunchii
De-abia aștept să-ți șterg din frunte-un ultim bocet.
Te spăl de zguri și de metehne si-ti strâng la piept curatul suflet.
Hai vino, fiule , aici ti-e bine, mai e puțin si fi-vom laolaltă.
Îs mandru ca mi-esti fiu si te iubesc ca la-nceput –
– Sunt gata Tată, îs obosit si frânt ca niciodată!
Dar fericit ca ma primesti Acasă!