Undeva, departe, 
Intr-o zi cândva,
Voi sufla spre tine
jar de mucava …
Un fum subțirel,
cam tăcut de fel,
Se va-mpleti cu fuior de dor
Și te va-nsoti
ca și-n prima zi…
Nu-l alunga!
Si nu mai tăia aerul cu mâna ta!
Fumul subțirel,
cam tăcut de fel,
Iți va povesti
și îți va doini
Despre-o năzdrăvană
Ce colindă lumea
Ca să te mai prindă
În curată tindă.
Dar…
tinda s-a golit deja, de tine…
Si-n prag e doar o frunză ruginită
La geam e-acea floare ofilită…
Iți doinesc adio
Și te las cu bine …
Si dac-o mai fi,
De ne-om intâlni
In câmpul cu soare
Si maci purpurii,
Ia-mi mâna-n a ta
Ca sa zburdăm așa
Ca-n roșu-nceput.
Ca-n alb neînceput.
Si dacă n-o fi,
Ne vom invăța
Să trăim asa…
Ne va ajuta Cel ce ne-a făcut
Si ne-a desfăcut.
Ne va dezmierda
cu suav glas ce-o cânta așa:
“Iți doinesc adio
Și nu mă uita…”
DaLu