Mi-am varsat povara de lacrimi la Tine-n ograda…
Ai luat-o si Ti-ai pus-o in spinare.
Nu-Ti e mai greu acum?
Cum de suporti toate aceste suvoaie de lacrimi?
Cum de rezisti?
Cum faci?
Invata-ma!
Am nevoie sa stiu …ca sa pot merge mai departe pe aleea cu singuratate.
Invatatorule, invata-ma si lectia asta!
Comments are closed.
În conformitate cu noile reglementări privind Protecţia Datelor (GDPR), site-ul acesta are nevoie de acordul dumneavoastră. Pentru a personaliza și îmbunătăți experiența dumneavoastră pe site-ul nostru, utilizăm fișiere de tip cookie. Prin continuarea navigării pe site sau prin apăsarea butonului “Sunt de acord”, sunteți de acord cu stocarea cookie-urilor primare și terțe. Mai multe informații
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.
NU MĂ MAI ÎNSPĂIMÂNŢI
Nu mă mai înspăimânţi singurătate
Când intrii tu, nu ies ci stau pe loc
Am şi găsit măsură pentru toate
Şi mă-ncălzesc în recele-ţi cojoc.
Mă cuibăresc sub neagra ta aripă
Încerc să te găsesc cumva….frumoasă
Vei sta cu mine-acum, nu doar o clipă
Vom împărţii mereu, aceiaşi casă.
Vom merge împreună la plimbare
Prin parcuri, vise, uneori prin noi
Şi-o să-nţelegem poate, fiecare,
Că de acum vom fi mereu în doi.
Nu mă mai înspăimânţi singurătate
Şi nu mai sparg nădejdi când te-ntâlnesc,
Cred că aşa sunt rânduite toate
Astăzi, accept cu tine să trăiesc
(din volumul “Ama retro” autor Delia Stăniloiu)
Frumos , frumos Delia … Mai vreau sa citesc poezii de la tine