când cerul plouă și ochii-mi curg
de dor și patimi.
din cerul meu cad lacrimi,
din celălalt vin datini.
și cerul plouă peste ochii ultimi
e-atâta apă
și lacrimi pretutindeni!
pe el
nimic nu-l mai atinge
nici de-ar cădea tot cerul …
e orb
nu vede soare,
nici-o floare
și nici patimă arzătoare!
îmi sec o lacrimă
pun cratimă peste altă patimă…
mai răsfoiesc o filă
de altfel inutilă.
când cerul plouă și ochii-mi plouă
de frig, de dor si patimi.
dintr-un Înalt cad lacrimi,
din celălalt , rigide datini.
DaLu