(Mariei mele)
Mărie Măriucă
Erai cam cât o nucă
Când ne-am intâlnit
In lumina,
deplină
din pădurea virgină.
Sferele-au tăcut
Apele s-au desfăcut,
Pomii au-nflorit,
Cerul a inmugurit
Când ai gângurit…
Si când ai pășit
Spre noroc celest
Eu am inteles…
Că de-acum nu sunt
Doar un amănunt.
Sunt nemuritoare
Fără inserare.
mama
Comments are closed.
În conformitate cu noile reglementări privind Protecţia Datelor (GDPR), site-ul acesta are nevoie de acordul dumneavoastră. Pentru a personaliza și îmbunătăți experiența dumneavoastră pe site-ul nostru, utilizăm fișiere de tip cookie. Prin continuarea navigării pe site sau prin apăsarea butonului “Sunt de acord”, sunteți de acord cu stocarea cookie-urilor primare și terțe. Mai multe informații
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.
Felicitari pentru aceste versuri minunate, din suflet de mama fericita!
Multumesc Bombonica!