Nu mai încap in căușul palmei tale,
Ții pumnul ferecat in balamale.
Nu-ncap în minte,
nici in cuvinte,
și nici in flori,
sau vii oseminte.
Ferestrele-ți sunt prăfuite.
De-atâtea clipe azvârlite.
Nu te mai văd.
Nu te mai simt.
Poate-ai plecat
să sapi morminte.
Un lucru stiu:
nu e fior ca-nainte…
mai continuai un pic si imi scoteai lacrimi, Daniela. Si nu glumesc deloc. Pffff
@Carol… Multumesc din nou