Asadar e Ziua Barbatului, a aceluia care m-a stropit de dimineata calcand cu “delicatete” in ditamai balta, fix langa mine, nu ca n-ar fi avut loc sa treaca , ci asa , ca i-au placut lui bluejeansii mei, a aceluia care se preface ca doarme in metrou cand vreo femeie insarcinata intra in vagon, a aceluia care te pâsâie aruncandu-ti niste “complimente” de-ar rosi si starletele porno, a aceluia care-si sufla nasul pe strada, a betivului care isi bate nevasta, a aluia care o omoara , a aceluia care o inseala pe cea careia i-a jurat credinta vesnica si tot felul de tampenii care se spun la inceput de casnicie, a aceluia care-i promite marea cu sarea si toata zarea, luna cu stelele dar uita si unde locuieste.
Asa aveam chef sa scriu un text rautacios la adresa Zilei Barbatului inaugurata de o marca de bere, asa ma ardeau palmele sa apas tastele cu sete si sa arunc cu cuvinte in populatie ca sa razbun toate cohortele de femei jignite vreodata de vreun gest nepotrivit, de vreo vorba aruncata aiurea, de vreo privire piezisa sau ce stiu eu, din lipsa de consideratie cu care le tratariseste vreun EL …
Dar nu, nu merita…
NB. Despre ceilalti, altadata …
Ma gandesc ca ziua asta se adreseaza exclusiv barbatilor care-i seamana celui cu ideea de 5 mai. Pentru ceilalti nu s-a inventat inca ziua. Si nici produsul care sa-si asocieze marketingul cu asa ceva. 🙂
Evident Dana Patranoiu pune un punct pe I si pe Î si toate caciulitele posible