Se priveau cu dor de demult, ancestral. Se roteau unul in jurul celuilalt intr-un dans ametitor , al carui erotism plutind in aer impregna pe oricine s-ar fi aflat in preajma lor. Trupul femeii, vag planturos, innobilat de parul lung de culoarea cognacului si care-i acoperea gatul fin de alabastru se misca incet printre necunoscuti. Il privea ca printr-un abur pufos. Era profund constienta ca debarcase intr-un spatiu in care aparitia ei exotica anihilase sansele cuconetului indigen , parfumat si purtator de outfit parizian. Barbatii o priveau cu admiratie , dar n-veau curaj decat pentru o ocheada. Femeile o urau si strangeau incetisor din buze cand aparea infoindu-si larg fusta de tafta nude si valsand in bratele barbatului.
Alesul misterioasei femei era un chirurg intre doua varste , insurat pe viata cu bisturiul si sala de operatie. Ratacea pierdut in lumea aceea sclipitoare , unde nu mai fusese niciodata , si de unde –si dorea sa fuga sau macar sa se ascunda de privirile si temenelele inaltilor oficiali ai orasului . Nu-i prea cunostea dar le raspundea la salut inclinandu-se vag si facandu-si loc printre ei , trecea mai departe. In schimb, el era cunoscut faunei highclass. Era celebritatea medicala a orasului , un chirurg excentric , un barbat inca aratos, care purta haine desuete si care nu fusese niciodata casatorit. Oamenii care lucrau cu el ar mai fi adaugat un diagnostic : sociopat. Refuza orice iesire in grup , nunti , botezuri sau chermeze de breasla. Muncea de dimineata pana seara , fara simbrie si era cel mai bun “taietor in carne vie” pe care-l avea Iasiul. Pe Leslie Hawke, organizatoarea balului de caritate o cunoscuse la spital cand i-a adus vreo cativa pacienti micuti de prin satele sarace, invecinate cu Iasiul. Erau copii din familii cu mari probleme financiare si de care Leslie se ocupa cu dragoste. S-au imprietenit usor , gratioasa americanca cu origini vag romanesti il invita deseori seara la taclale si la un pahar de Jidvei. Leslie il chemase la gala gandind in secret ca va descoperi vreo juna cu care sa-l insoare. Era inca tanar, de ce nu? Singuratatea asumata e o poveste de adormit copiii. Nimeni nu-si doreste cu adevarat sa traiasca singur. Realitatea este ca aceia care declama sus si tare ca isi doresc o viata in solitudine , sufera de diferite betesuguri care-l impiedica sa iubeasca si sa fie iubit , timiditate, egocentrism acerb, fobia de intimitate sau cine stie…
Doctorul a traversat cu pasi apasati marea sala de bal si a invitat-o la dans pierzandu-se in catifeaua ochilor ei caprui. Brate insetate de dor il prinsera fierbinte. Oamenii au inlemnit, plutea in aer ceva , nelamurit, ca la inceput de lume. Facliile cu model antic care luminau tainic sala de bal au inghetat in stop-cadru. Doar muzica se mai auzea. Notiunea de timp disparuse subit si n-avea sa se mai intorca vreodata pentru cei doi, frumosi ca zeii, uniti prin iubire vesnica, intorsi acum, unul la celalalt. Isi apartineau inca de la inceputul veacurilor. Istoria iubirii lor, veche de mii de ani, se derula cu viteze ametitoare. Nu puteau deslusi decat mici franturi de sunet sau lumina, ici un zambet, o soapta sau un colt de pajiste… Colbul veacurilor nu alterase totusi nimic, isi aminteau tot. Era ultima lor intalnire, ultima noapte de dragoste in trup. S-ar fi devorat erotic chiar acolo, sub ochii tuturor, daca n-ar fi existat eleganta si ștaiful spatiului snob in care se aflau. Au disparut fara jena, in toiul strangerii fondurilor, dar nu inainte ca fiecare dintre ei sa doneze tot ce aveau pe pământ, spre uluirea celorlalți. Chemarile ancestrale ale iubirii-destin erau mai puternice decat orice protocol insipid creat de oameni pentru oameni , ca un tranchilizant menit sa adoarma intuitii si simtiri. S-au recunoscut din prima milionime a clipei. Ciuntiti unul fara celelalt, in seara aceea, ultima, de bal au refacut intregul.
Au fost gasiti morti, a doua zi de dimineata, intr-o sala de operatie. Iasiul a vuit luni de zile despre aparenta dubla sinucidere. Rapoartele de la necropsie relevau ca femeia si barbatul se bucurasera de o sanatate perfectă, nici macar o urma de violenta nu vatamase trupurile inclestate in ultimul fior. Si nicio substanta letala nu se afla in sangele celor doi. Singura urma lasata, ca un mesaj pentru cei multi si nedumeriti era faptul ca facusera dragoste …
S-au intalnit pentru ultima oara la Iasi , pentru ca misiunile lor terestre luasera sfarsit atunci si acolo. Au venit impreuna si s-au iubit de-alungul secolelor. De multe ori s-au ratacit unul de celalalt, traind vieti in care nu s-au intalnit. Au ales sa plece tot impreuna in vesnicie, folosind ca unic vehicul , IUBIREA. Moartea inseamna tot iubire. Murim iubind , iubim murind.