(Oanei, cu dragoste)
Uite, am tăiat visul nostru pe din două,
ți-am pus ție mai mult, ca să ai de drum.
Taica mi-a spus cândva că acel ce merge la drum lung 
are nevoie de o bucată mare de vis în traistă.
Ca să aibă de ce pleca.
Cum eu rămân, nu-mi trebuie vis și nici visare.
Poate doar un pic,
cât să-mi ajungă să urc într-un nuc
ca să mă uit roată după tine, veghindu-ți calea.
DaLu
Comments are closed.
În conformitate cu noile reglementări privind Protecţia Datelor (GDPR), site-ul acesta are nevoie de acordul dumneavoastră. Pentru a personaliza și îmbunătăți experiența dumneavoastră pe site-ul nostru, utilizăm fișiere de tip cookie. Prin continuarea navigării pe site sau prin apăsarea butonului “Sunt de acord”, sunteți de acord cu stocarea cookie-urilor primare și terțe. Mai multe informații
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.
Fff frumos…
Multumesc, Carol!
Emotionant poem…
Multumesc, lady!
Gives me the shivers:)
mama talentata,suflet minunat…
🙂 O mama nitel trista cand zboara puiul de-acasa.Pup, Iulia!