– Din Ceru-nalt de diamant, te-ndrepți rapid spre cel de-orbalt.
Dar, halt!
Vin să te iau-napoi în Cerul ce ți se cuvine,
n-am să te las să luneci, biet creștine!
Îți ești dator cu-un Cer
Nu te greși în anti-cer!
Ce-i plin de foc,
pucioasă și bazalt…
Nu-l confunda cu cel de diamant!
– Aici rămân!Să nu vii după mine!
Văd harpe, vin și violine…
Nu-mi place ‘n-al Tău Cer,
aici mi-e bine!
Rosti sărmanul de creștin
dar anti-cerul îl înghiți
n-adânc abis se prăvăli
urlând de teamă și teroare,
în timp ce Îngeru-i strigă:
– Nu-ți fie frică, vin cu ajutoare!
Pe dată Cerul se despică în două,
pe tronu-I alb ședea chiar El
care tună :
-Lasă-l acolo, dacă asta-i vrerea!
Ca să vii Sus, nu poți feri căderea.
DaLu
uneori trebue sa te lasi pe vine ca sa sari in sus! Uneori trebue sa te lasi pe vine ca sa vorbesti see you un copil de la egal la 'ega;' si cind i-a trecut cuviinta te scuipa in ochi dupa ce a primit bomboanele, dar cei mai multi copii invata sa spuna multumesc si nu ii inghit cerurile care s-au luat dupa Iele si nici nu trebue sa se lupte cerul see you el insusi ca sa impace si capra!
dacă-mi dau seama că am coborât,încep să urc ?apoi, urmează munca cea grea.azi,am îmbrăcat urâtul în haine de sărbătoare.să fie azi în fiece.carpe diem !