ca un cal zvăpăiat alergi pe câmpiile ființei, 
nimicești sub copite frunți, inimi și ochi…
țărâna-mi fierbe sub tropote,
mai exist,
și-ți mulțumesc că mă mai lași!
însă nu mă mai strivi în coaste cu: 
clipele tale,
orele,
zilele,
anii, de-or fi!
nechează-mă, mândru mânz puber
dar nu mai alerga pe trupu-mi ostenit de fugile tale…
De fapt, un’te duci,
tu, timpul meu?
DaLu
În conformitate cu noile reglementări privind Protecţia Datelor (GDPR), site-ul acesta are nevoie de acordul dumneavoastră. Pentru a personaliza și îmbunătăți experiența dumneavoastră pe site-ul nostru, utilizăm fișiere de tip cookie. Prin continuarea navigării pe site sau prin apăsarea butonului “Sunt de acord”, sunteți de acord cu stocarea cookie-urilor primare și terțe. Mai multe informații
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.