Tundere in monahism | LITERATURĂ ȘI PICTURĂ

Am asistat asta-seara la tunderea in monahism a lui Hrisan monahul. Ceremonia a avut loc la Manastirea Radu-Voda din Bucuresti. N-am vazut nimic mai emotionant pana acum. Un baiat de vreo 20 de ani, de o frumusete ingereasca (seamana cu parintele Arsenie Boca in tinerete), a intrat in cinul monahal renuntand pentru totdeauna la viata lumeasca, devenind Hrisan Monahul.
Iata mai multe despre aceasta taina a ortodoxiei aici:
“wwww.sihastriaputnei.ro
“Viata monahala: Tunderea in monahism
Rânduiala tunderii îl leaga pe monah de loc, de manastirea în care accepta închinovierea, de obstea cu care se înfrateste, de staretul care îi devine Parinte si care îi da si un nume nou, ca la o adevarata nastere. Îl va lega si de slujbele bisericii, de uniforma pe care o primeste piesa cu piesa, cu aratarea simbolului fiecareia, de puterea de a chema numele lui Iisus, care i se da odata cu metaniile si cu învatatura cum sa le foloseasca.
Rânduiala tunderii îl învata pe noul monah smerenia, îl învata ce sa manânce, cum sa doarma, cum sa vorbeasca.
Ceremonialul acestei slujbe este dramatic, încarcat de o solemnitate grava. Novicele, voind sa intre în rândurile monahilor, are, ca si la botez, un nas care îl va ascunde, simbolic, sub mantie de rautatea demonilor si îi va fi povatuitor si îndrumator toata viata alaturi de staret.
Ritualul tunderii este adevarata taina, aceeasi pentru toti, barbati sau femei. Ceremonialul se desfasoara de obicei seara, la vecernie, sau noaptea la utrenie, în biserica, la lumina blânda a lumânarilor”
Dupa ce acesta, în auzul tuturor fagaduieste ca va pazii saracia, castitatea si ascultarea fata de toti, i se taie patru suvite din parul capului, în chipul crucii, ca semn al lepadarii definitive de omul cel vechi, de poftele trupului si de cugetele cele nesocotite începând, astfel, razboiul cu sine însusi, cu patimile si cu puterile întunericului din vazduhuri care nu se va sfârsi decât odata cu ultima suflare…”