Să socializăm, zic! | LITERATURĂ ȘI PICTURĂ

Merg cu transportul in comun că sunt antitalent la șofat si decât sa fiu o altă catastrofă pe drumurile patriei m-am sacrificat pentru voi,pentru siguranța voastra in trafic, a celor care șofati . Sper să apreciati!
Mersul ăsta zilnic umăr la umăr ,coastă la coastă, pântec la pântec și ochi in ceafă, cu adorabilii de bucureșteni, unii mai spălați, altii ba din contră , are și niște avantaje. Mi-am facut o droaie de prieteni, unul mai interesant decat altul. Am propria mea rețea de socializare! Vă permit sa ma invidiati timp de 1 minut. Gata? OK.
Iată-i:
Pictorul de la metrou.
In metroul care mă duce din Militari în Piața Unirii se afla un nene de vreo 55-60 de ani dotat cu șapca de pictor , pusă smechereste pe stânga si nițel pe-un ochi , care m-a acostat intr-o dimineață cum că vrea sa-mi facă portretul. Ete na … “nu ma intereseaza” arunc eu printre dinti. El, nu si nu …ca sunt frumoasă. Eu, frumoasă dar demnă ii intorc spatele cu stil , el mă prinde de mână și se repede să imi scrie in palmă numarul lui de telefon. N-a apucat sa scrie decat 072 … ca l-a luat un flăcau, care semăna cu Ghiță Muresan ,de-o aripă si l-a scuipat jos din tren. M-a intrigat gestul tanarului meu bodyguard fără simbrie. E drept ca m-am simțit bine preț de zece secunde (uite,unde era Whitney Houston de Romania!) dar daca am ratat șansa să atârn inramată de vreun perete de la Luvru? Păcat, dom’le. Păcat. Si tu tinere domn , ce naiba sari așa nepoftit in apărarea domnitelor? Ia nu mă mai salva data viitoare! Lasă-mă nesalvată, că dacă pierd din nou ocazia de a mă face cadou posterității , te ascensionez, cât ești de lung și-ți sparg fața!

Gigi , agent de circulatie
Gigi e un pitic simpatic care face circulație intr-o intersecție. Și nu, nu e agent. Are bluejeans, fluier si vestă reflectorizantă si mai are și-un poignee devastator ,de mor de ciudă toti agenții de circulatie din cartier. Dacă ați sti câtă grație au mânuțele alea scurte , cum dă el voie la traversare , cu cât har și dăruire opreste el masinile! Cât de curtenitor ma invită el sa traversez la zebră , ce să mai … de piatră sa fii si tot cazi in admiratia micului rege al șoselelor! Ne zâmbim aproape in fiecare dimineață , spun aproape , pentru ca atunci cand nu e la post , stă la marketul din colț si-mi deschide si inchide usile, chiar dacă sunt batante. Ei, gestul contează. Intr-o vară caniculara am simțit nevoia să-l răsplatesc pentru abnegatia cu care-si implineste misiunea , dar si pentru deferența cu care mă trece strada. I-am întins un bănuț, să-si ia o bere. M-a refuzat autoritar: “eu nu beau bere când sunt in timpul serviciului!” ” Bine, atunci ia-ti o cola”. Așa mai merge, imi zambi regele neincoronat din intersectie.
Râdem, glumim, dar nu pot să nu mă gândesc că atât pictorul cât si Gigi sunt niste oameni candva neîmpliniți , cărora viața le-a refuzat să devină ceea ce și-ar fi dorit, unul pictor ,altul polițist. Drept pentru care s-au zărghit , au refuzat evidența si trăiesc intr-un univers iluzoriu, unde se comportă ca si cum visurile lor s-au implinit. Spuneam cândva pentru că in clipa de față, sunt fericiti. In lumea lor confecționată artizanal sunt perfecți , sunt eroi , sunt cineva! Uneori când nu-mi merg lucrurile ii invidiez. Sunt liberi si fericiti. Ceea ce-mi doresc si mie…

Va urma.Bucurestiul e mare.

9 thoughts on “Să socializăm, zic!”

Două destine surprinse într-o notă uşor persiflatoare, destine ce ascunde o realitate, deloc de invidiat. Mulţi sunt aidoma lor şi trăiesc în lumea iluzorie a unui “mai bine” care nu se mai iveşte niciodată pentru ei. Ai sentimentul unei alienări cumplite, care striveşte sub tălpi orice aspiraţie.

Ceea ce este absolut fascinant pentru mine, domnule profesor , este capacitatea unor oameni de a se retrage din realitate si de a-si crea un univers unde se simt fericiti. Stiu, are si un nume in psihiatrie , dar nu despre asta e vorba, ci de potentialul imens al omului de un anumit calibru de a crea lumi. Iata , noi cei asa zis-normalii, nu suntem in stare. Ei pot.