NU CHEMA SMURD-UL!
Rugă pentru cetitoriul care crede că-mi poate vedea direct în creier, doar cetind cestiunile cu rime albe, negre, gri, pestrițe, îmbârligate sau împleticite: Slovele-mi vin dintr-o frunză, dintr-o pală de vânt, din vreun cuvânt, din tine, din mine, din oricine. Așadar, dacă mai citești pe-aici cestiuni cu tăieri de vene pe lung sau lat, sau cu sânge pe pereți,nu schema SMURD-ul, n-am nimic! Parol! Doar mă joc de-a cuvintele. Asta-i sclifoseală, toană, viciu, zi-i cum vrei…
Iată și-un premiu modest (nu-s în formă) în semn că te apreciez profund, dragă cetitor :
Iubirile de-o vară
Se sting în scrumieră.
-Mai golește-o și tu că s-a umplut.
– O mai las, că de-abia veni toamna.
Și-apoi urmează iarna.
Poate la primăvară, mai încolo…
DaLu
Nu chema smurdul, zise ea
În timp ce venele-și tăia
Și verdele-i sângele curgea
În paradis.
E doar un vis…
Lotus, esti in verva:) Merci