Mi s-a rupt un dinte din față. Am zâmbit cu gura larg închisă vreo săptămână, două.
Mai aveam puțin și-mi puneam colțul de la basma peste gură, așa cum mai fac măicuțele de la țară. Eu totuși stau in București….și nu vreau să-mi râd prea curând din paharul de pe noptieră. 
Așa că am luat decizia măreață (ajutată din belșug de dr. Laura Mocanu, CEO la Artimplant care numai că nu m-a mângâiat pe creștet ca pe copiii fricoși) și azi am purces. Nu știu alții cum sunt, dar eu când trebuie să mă duc la stomatolog, nu mai știu de mine nici cu buletinul în mână. Picioarele nu mai răspund la comenzi, s-ar duce, dar mai bine s-ar întoarce. Circuitele neuronale intră într-o degringoladă de nedescris, sfărâie, părâie, scurt-circuitează toate liniile. Intră în vrie tot. Stomacul urcă în gât vrând (cred) să iasă pe-afară la joacă, cordul joacă sârba tahicardică și uite-l și pe domnul atac de panică cum dă târcoale. Na. Cum să te mai duci? Nu te mai duci. Dar dacă tot ai plecat de-acasă, o iei într-acolo, poate te sună B1TV și-ți spune că te trimite corespondent de război în Siria, chiar dacă tu nu lucrezi la știri, dar Pronia Cerească e mare și speri că nu mai ajungi pe scaunul de tortură. Mai bine la război, decât la stomatolog!
Sau poate te sună Laurențiu Botin, colegul cu care faci Agrikultura , poate are el vreo filmare urgentă de la care nu poți lipsi. Dar nici măcar el nu sună, că-i băiat de băiat și mai e și un coleg de milioane.
Dar de data asta m-au trădat! TOȚI! N-A SUNAT NIMENI! M-au lăsat să ajung la dentist!
Ce e mai interesant, de-abia acum urmează. Să vă mai spun că eram în pragul leșinului? Nu vă mai spun, că m-am făcut deja de râs.
În cabinetul doctoriței Mawada Kurbe , care după ce că a fost dăruită cu frumusețe, zeii i-au dat și niște mâini eterice. Nu am simțit nimic. Nu m-a durut nimic. Eram ZEN în timpul tratamentului care mie mi s-a părut laborios. (pentru cunoscători, mi s-a făcut tratament pe canal!) Apoi am ieșit din cabinet, pentru prima oară în viața mea, cu gând să mă întorc mintenaș. Am spus cabinet? Așa vine vorba. Cabinetul stomatologic ca și întreaga clădire care adăpostește clinica, seamănă cu o casă boierească cum numai în filme sau muzee mai vezi (o descriere cu fotografii, într-o postare viitoare). Iată o poză a sălii de așteptare în preview:
Încă sunt ZEN. Organele interne stau la locurile lor, chiar dacă mâine mă duc din nou.
Deci, se poate să te duci la stomatolog și să ieși ZEN, zîmbind cu gura larg deschisă!
Revin!
DaLu
ufff!in sfirsit se termina!
Stai, ca d-abia a inceput distractia:)