Imi place să scotocesc în lungul și-n latul internetului după literatura aceea timidă, izvorâtă din prea-plin de suflet, scrisă de frumoși nebuni anonimi, nepublicați, nepremiați, dar asta nu înseamnă că scrisa lor ar fi de calitate slabă. Nu. Din prea multă modestie sau din neîncredere în propriile forțe, ei preferă doar să scrie și să se exprime tăcuți, fără să facă valuri.
De curând, l-am descoperit pe IV Cel Naiv care-i scrie iubitei tulburătoare poeme- sms de dragoste pe www.ivcelnaiv.ro . Intrați și vă delectați.
Acum vreun an, doi, am descoperit un blog literar care m-a intrigat până peste poate. Autorul a publicat deja câteva cărți cu eseuri (nu stiu ce scrie acolo, le-am comandat dar nu le-am primit încă) și un volum de poezii.
De ce mă intrigă autorul?
Pentru că scrie delicioase poeme de dragoste iubitei sale, numindu-le poezii descreierate, care nu-s deloc descreierate, dar luând în considerare vârsta autorului putem să o luăm ca pe un teribilism adecvat. Până aici nimic intrigant. Partea hardcore de-abia acum urmază. Daniel Tudose, așa îl cheamă pe autor dă dovadă în poemele sale de dragoste de o arhitectură sufletească de esență rară și nobilă, dar când vine vorba de eseuri, ale căror teme sunt inspirate din cotidianul urban, gri, prăfos și dâmbovițean, autorul, dotat cu un ochi critic rupe tot și nu fără talent. Cine scrie așa:
Iubita mea cu vers ca mana
Și muza ruptă din divin,
Într-un pumnal să-ți prefaci pana…
Dar astăzi nu ne despărțim !
Scrie și așa:
Dragă omule împuțit, certat cu apa, săpunul și orice formă de igienă elementară, nu-ți cer să faci un pact de coabitare cu aceste lucruri, știu că ar fi inuman să-ți pretind una ca asta. Te rog doar să puți în liniște și pace departe de aglomerările urbane în lunile de vară fiindcă puți mai rău ca străbunicu când a mierlit-o și l-au ținut trei zile în iulie. Dar el avea o scuză, nu crezi ? N-ai să mă poți duce cu zăhărelul că ești mort sau că tu te speli de 73 de ori pe zi dar…transpiri și … (cum încerca să facă un coleg basarabean de facultate, că se spală, nu că-i mort). Nu va ține dragă împuțitule și știi de ce ? Pentru că voi ăștia și băgați în sodă caustică sau acid sulfuric, vidați sau congelați, băgați în plumb sau în beton, aveți ceva, o genă alterate, un chil de sânge stricat, nu știu, care face să vă pută a hoit până și privirea. Prin urmare, stimate împuțât congenital, nu ai ce căuta printre noi, suntem specii diferite. Și cum nu fac discriminări spun că există pentru toți un loc sub soare, ție îți recomand vara centrul de agrement Glina.
O altă piesă de rezistență care nu se află pe blog, (e preferata mea) pe care a publicat-o pe FB îl recomandă spre o carieră de umorist, dacă nu o avea vreuna. V-o ofer, fără știrea autorului, care nu s-o supăra acum pe mine (sper) :
BOACĂ
Pe Boacă nu-l știți. Nu aveți cum fiindcă Boacă e atât de unic încât aproape nu există. Dar eu l-am cunoscut și vă spun că există. Deși îmi vine și mie greu să cred asta. Dar o fac că n-am încotro. Boacă e tipul care nu se plictisește niciodată. Dacă-l legi fedeleș pe Boacă tot se găsește ceva să-i ocupe timpul. Îi cade, de pildă, în cap o bucată din racheta care s-a dezintegrat acum x ani și a rătăcit prin cosmos așteptând ca Boacă să fie legat. Sau când destinul doarme, Boacă improvizează. Să zicem că rămâi singur pe Terra. Tu și c-o portocală medie. Și dai în dambla de plictiseală așa cum făcea Boacă într-o noapte. Ce faci cu citrica ca să-ți umpli timpul ? O mănânci…o arunci în sus și-o prinzi… Poate, dacă nu ești Boacă. El a băgat-o în gură întreagă, cu destul efort, petrecând apoi minute interesante la limita asfixiei mecanice. Unu la ținut de maxilar și eu i-am extras-o, arzând să-l întreb pe Boacă, vânăt, ce l-a împins aici. Plictiseala. Dacă mergi la un examen din ăla plictisitor, unde toți copie căscând cu cărțile pe masă, Boacă e singurul neplictisit. A luat din greșeală cu el alte cursuri. Se zbate, se agită, întinde gâtul. Exasperează profesorul indulgent și senil care-l face nesimțit și-l dă afară. Până la re moșul se pensionează și noul zbir îl face franjuri pe Boacă. Deși se-nvârte într-un anturaj nesănătos, unde toți își înșeală sistematic nevestele, Boacă e total fidel. Dar asta e plictisitor. Iese cu băieții, ăștia dau iama-n pițipoance și se duc acasă cuminți la nevestele lor, devreme. Boacă doar s-a matolit, a dormit în bar, ajunge la 6 dimineața. Să-i spui lu mutu c-ai fost cu băieții, i-am sunat pe toți, erau acasă la 11 ! Divorțez, afemeiatule ! Mașina e un fier, un rahat, nu merită să dai o cârcă de bani, bașca că te și plictisești de ea. Tu ăla care nu știi cum e cu plictisu. Boacă mereu și-a luat mașină de 500 de euro în care a băgat apoi câte cinci-șase mii s-o miște. Lui îi plac lucrurile spuse clar. Îl plictisesc ambiguitățile. Îl lasă mașina și-și aduce socrii și cumnata de la gară cu taxiul. Da, vă rog, 20 lei face, pe aparat. Lui Boacă îi sare muștaru. Vorbește domnule clar, 20 de persoană sau cu totul… Puneți-vă-n locul taximetristului… Dacă deasupra Capitalei, unde se află și Boacă, dai drumul din avion unui buzdugan, șansele sunt de sută la sută ca el și nimeni altul să-l oprească cu creștetul. Fiindcă ce șanse sunt să cumperi o șaorma de căcat, nervos s-o lansezi de la 7 metri spre un coș de gunoi și din greșeală să-l nimerești pe Boacă care alerga după tramvai și pe care nu l-ai mai văzut de 5 ani, așa cum mi s-a întâmplat ieri ? Să mor eu dacă ăsta se plictisește vreodată !
T.D.
Detalii la www.danieltudose79.wordpress.com
DaLU
(y) (y) (y)
Big like!!!