Am o prietena, profesoara de franceza si romana. O cheama M. Este draguta si e toba de carte. Nu face pe profesoara decat ocazional la cate o meditatie, ca face bani din alte chestii. Anul acesta a dat tarii unicul bacalaureat dintr-un liceu din Capitala. Mai precis este singurul elev cu bac din ultimii doi ani, ca anul trecut nu a reusit nimeni incredibila performanta de a lua exmenele. Asta da performanta! Dar n-ati auzit nimic inca. Domnul elev cu care si-a batut capul la romana in toti cei patru ani de liceu, n-a vrut sa citeasca nici unul dintre romanele impuse de programa scolara pentru ca nu-i placea sa citeasca! M. s-a simtit obligata sa faca tot ce-i sta in putinta ca sa-i bage in cap nitica literatura romana. L-a pus sa vada ecranizarile romanelor. Nici asta n-a facut, ca n-avea boxe la computer puberul rasfatat(!). Inimoasa M. nu s-a lasat pagubasa! Ce credeti c-a facut cu pustanul timp de 4 ani incheiati? I-a citit ea insasi toate romanele din programa!!!
De atunci…nu-i mai zic M. Nu i se mai potriveste.
S-a capatuit pe viata cu porecla “Audiobook”.
Sursa foto: www.lya.ro
2 thoughts on “Prietena mea, audiobookul”
Comments are closed.
Dacă nici așa nu s-a legat nimic de specimen, e clar un caz fără speranță și tot efortul ei a fost de pomană.
Poate că dacă vorbea cu părinții lui și le spunea deschis părerea ei, alta ar fi fost situația. Dar cine știe ce gen de oameni or fi și ăia…
Daca iti vine sa crezi, specimenului i s-au deschis narile spre ozon si se pare ca de-abia acum incepe sa se responsabilizeze. Cred ca “audiobookul” a marsat unde trebuia , a salvat un copil, care acum vrea sa faca lucruri mari. Cred ca asta e beneficiul cel mai mare, nu faptul ca a luat bacul.