Omul beteag e ca un produs de oricare soi, pe care incerci sa-l repozitionezi pe piață, adică il ajuți să se transforme/vindece/să-si uite beteșugul/ sa trăiască/ să iubească samd. Ca să fie “repoziționat” el trebuie sa se schimbe, ca să se schimbe trebuie ajutat. Ii schimbi “ambalajul” si umbli nițel la “rețetă” si tot travaliul (ca nu e chiar simplu sa repoziționezi un om beteag in proprii lui ochi) se termină apoteotic cu aruncarea bastonului. Dar când totul e frumos, mirobolant și cu un neașteptat succes de piață, omul beteag strică tot si incepe din nou să-și târșâie picioarele ajutându-se de toiag, de care intre noi fie vorba nu mai are nevoie.
Ce intelegem de aici? Ca omul beteag isi face un titlu de glorie din betesugul sau. Normalitatea il sperie, il scoate de pe șine, el nu vrea sa fie decât lăsat in pace cu beteșugul său. Lăsați-l in pace cu gloria lui măruntă si vedeți-vă de drum!
Foto: www.graphicleftovers.com