Doctor Love sunt eu. Vreau, nu vreau, mi se cer sfaturi. Vreau, nu vreau, le dau. Nu ma pricep deloc la astfel de chestiuni, nu-s psiholog, nici sexolog sau mai stiu eu ce specialist cu “og” in coada. Chiar nu stiu de ce ma cauta prietenii, amicii si cunostintele sa ma intrebe una sau alta. Poate pentru ca-mi plac oamenii si povestile lor. Am talent doar la ascultat. Azi m-am intalnit cu o prietena tare necajita. Citise legea atractiei si a avut o revelatie. Toate iubirile ei s-au soldat cu esecuri pentru ca absolut toti barbatii pe care-i iubise, se incadrau invariabil in urmatorul tipar : fragil emotional si cu o nevoie puternica de protectie. Se atasau (citeste “agatau de ea”) si dezvoltau dependenta fata de frumoasa mea prietena. Aveau mai mereu nevoie de umarul ocrotitor si de afectiunea ei. Asta putea fi sweet intr-o prima etapa dar mai apoi devenea obositor, epuizant si …frustrant. Avea ea insasi nevoie de afectiune si de protectie, dar nu le primea aproape niciodata. Domnii erau obisnuiti sa ceara nu sa si ofere. Ultimul dintre ei avea aparent toate problemele din lume. Un divort spectaculos incheiat cu suficient de mult timp ca sa depaseasca starea de doliu psihologic, un partaj dezastruos si toata gama de furii il determinau sa vorbeasca si sa se caineze la infinit. Despre ei doi nu vorbeau niciodata. Dar absolut niciodata.
Prietena mea a obosit si a venit sa ma intrebe pe mine ce sa faca?
“Il iubesti?” am intrebat-o. “Nici nu mai stiu, intr-o vreme am fost indragostita de el. Acum habar n-am”, a sunat raspunsul.
“De ce naiba atrag toti distrusii, toti vor ceva de la mine. Celui din urma nici macar nu i-a trecut prin cap ca as avea nevoie si eu de afectiune, c-as vrea sa-l aud ca-mi spune ca sunt frumoasa sau ca ma doreste, prostii de-astea”. “Care pana la urma nu sunt chiar prostii, astea fac deliciul vietii in doi”, am adaugat eu. “Ai incercat sa ii vorbesti despre propriile tale probleme?” ” Da, nici nu aude ce spun, ma taie si vorbeste tot despre ale lui. Am renuntat sa o mai fac…am purtat chiar si discutia despre indisponibilitatea lui de a ma asculta si de a empatiza cu mine. Evident, n-a inteles nimic, mi-a spus ca sunt prea complicata.”
N-am stiut ce sa-i raspund, ce s-o sfatuiesc. Habar n-am ce ar trebui sa faca. N-am decat o singura idee dar nu i-am spus-o ca m-am temut. E prea radicala, dar poate e chiar singura care functioneaza: sa fuga cat o vedea cu ochii, oamenii de genul asta sunt cam toxici si nici nu se schimba vreodata. Dar, repet, am pastrat-o pentru mine.
Dr Love este in impas. Dati-i un sfat prietenei mele!