Nu mi-a fost uşor să o pictez pe Fecioara Maria şi pe pruncul Iisus. De aceea, când m-a rugat o prietenă să îi fac această icoană, m-am simţit nevrednică şi cotropită de o imensă neputinţă în ale picturii… ŞI totuşi, într-o zi am cumpărat o pânză, am privit îndelung albul bumbacului, îmi imaginam cum va arăta, petrecând aşa ore în şir cu mintea şi inima plecată Undeva În Sus. Într-o altă zi am întrebat un prieten pios care este icoana care-i place lui mai mult şi mai mult a Fecioarei cu Pruncul. Mi-a arătat un desen, m-am uitat îndelung şi într-o seară am desenat, nu după schiţa trimisă, ci după capul meu, Fecioara cu Pruncul. Într-o altă zi am amestecat culorile şi într-o altă zi am terminat ce se vede mai jos. Fiecare dintre aceste zile le-am însoţit cu ceva asceză (atât cât se poate în lumea asta nebună), ceva post şi puţină rugăciune. Mâna stângă (sunt stângace) mi-a fost purtată de Maica şi de părintele Arsenie Boca. Fără Ei nu s-ar fi putut nimic…
Vă mulţumesc că aţi poposit pentru o clipă aici,
DaLu
