Stiti ce-l doare cel mai tare pe romanul care-si plimba ciolanele de emigrant printre straini? Ca să nu-mi insirati cel putin o suta de umilinte, stari depresive, dorul de tara , de pământ si de mumă, va anunt ca top of the list is …leușteanul.
O ciorbă acră fara leustean e ca nunta fara lautari! Borsul prin zari straine poate fi suplinit cu vag succes de zeama de lamaie, dar cu ce sa picanterisesti zeama? Frunza verde amaruie si picanta care indumnezeiste un borșic de miel , innobileaza o saracie de ciorbita de cartofi, si stileaza o ciorba de gaina obeza ,e tezaur national. 
Vară-mea a fost la un curs la Paris vreo doua luni. Satulă de bucate franțuze , a izbit-o dorul de-o ciorba acră.
N-a gasit fir de leustean nici prin piete si nici prin iarba grasa din campusul unde era cazata. Nimic. Noaptea visa ciorbe cu leustean si glandele sale salivare erau primele pe ramura chiar si in somn. Cand am fost in vizita la prieteni romani in US m-au implorat sa-mi umplu valizele cu leustean. Nu tu o tuica de pruna, nu tu o Grasa de Cotnari , nu tu o icoana, un gem de prune facut de mama…N-au vrut nimic altceva decat cantitati imense de leustean uscat. Mi-am pus ca o nefericita incepatoare in ale aterizarii pe aeroporturi americane, o punga de leustean in bagajul de mana (chiar nu stiu ce-o fi fost in capul meu). Erau cat pe ce sa ma lege. Si-au adus cainii sa ma adulmece, m-au intrebat de sute de ori ce e cu pungile cu frunze uscate. Am scapat dupa ce-am plescait o mana cu frunze uscate in scop demonstrativ. Au asteptat vreo ora, vazand ca nu am crapat si ca nu dau semne de supradoza , mi-au dat drumul.
Aventura a meritat , mai ales ca la Sosiri internationale erau cateva guri flamande de dor care ma asteptau nu ca pe un cires copt , ci ca pe o mana de leustean uscat.
Frumos la ei , pe acolo , aveau de toate , dar nu ce-mi trebuia mie. Dupa o saptamana mi se facuse dor si de clanta de la usa si de leusteanul cel verde care creste in gradina alor mei de vreo patruzeci de ani, fix in acelasi loc.
Dom’le ce ti-e si cu leusteanul asta! A trebuit sa schimb vreo sase avioane ca sa realizez ca fiinta asta nationala de care vorbim cu totii , mai ales cand vine vorba de integrari europene nu e chiar asa simpla. Dar asta e treaba alor mari. Treaba mea de om mic e sa le atrag atentia , ca nu putem fi asimilati cu una cu doua. Pentru ca exista leusteanul…care nu creste decat p-aci.
O realitate tristă exprimată într-o nuanţă veselă.Specific românului.Mi-a plăcut ce am citit.
Multumesc Delia!
Eu mulţumesc pentru că mi-ai dat ocazia să te descopăr.
Cred ca ne-am descoperit una pe cealalta … ce frumos! Eu unde as putea sa te citesc?
Foarte frumos si adevarat. Aici nu am vazut la piata leustean, dar eu am in gradina si creste cum nu a pomenit nici mama in Romania (peste 2 m)….
Foarte frumos si asa de adevarat…. Aici (Germania) nu am vazut la piata leustean, dar eu am in gradina si creste cum nu a pomenit nici mama in Romania (peste 2 m)….
Oh, 2 m! Campion:)
Ce-ai mai facut?
Am o sora in SUA careia ii trimeteam leustean uscat (cate 100 de legaturi odata!) si era tare fericita, fericindu-i si pe romanii cu care se vizita. Numai ca intr-o zi, cand m-am dus la posta din Obor unde este si vama si de unde trimisesem toate pachetele pana atunci, s-a produs tragedia. Chiar doamna care ma admira cum mai usuc eu leustean si-i trimit surorii "fericire verde, romaneasca", ma apostrofa foarte serios: "-Ce-i asta, marijuana?" "-Da, i-am zis, e chiar de-aia de care pui dumneata in bors!" "Pai pana la urma, ce e?" "Doamna, dumneata esti sau nu esti femeie gospodina? Nu simti a ce miroase aici de la aceste frunze verzi? Chiar nu recunosti mirosul? Si nu recunosti nici frunza?" A zis pana la urma ca nu mai au voie sa mai permita expedierea de frunze uscate decat la vama de la Otopeni unde este un aparat sofisticat care miroase frunza si emite un bon cu cod de bare pe care scrie: LEUSTEAN si numai asa e leustean si nu altceva. Ca sa nu vomit peste tejghea peste 'doamna', m-am carat trist acasa si am aruncat leusteanul. Dar, al naibii, cele 4 plicuri cu seminte de leustean, le-a primit la vama! Nenorocul sora-mii este ca 'la ea' leusteanul nu se prinde. Probabil cand aude el cum isi innoada aia limba-n gat ca sa vorbeasca, se sperie si sta asa, in sinea lui si face yoga.
:))
Ei bine, leusteanul….dupa "datina" trebuie cultivat de un barbat. Intrebati-va bunicii. Eu…l-am semanat singura si nu mai scap de el. creste in fiecare an. Am niste tufe mari cit cele de trandafir. Anul acesta am crezut ca o sa ma lase fara el doi iepurasi care locuiesc sub casuta de scule. Se pare ca leusteanul romanesc este refuzat la import. Iepurasii canadieni nu-I suporta mirosul.
Gabriela, nu am stiut ca barbatii trebuie sa fie sadit de barbati. care ar fi explicatia mistica? Sunt tare curioasa. Multumesc. Apropos de cresterea lui in devalmasie, ai mei il tund de vreo 3-4 ori pe an incepand din primavara si pana toamna, adica il culeg, frunzele se usuca. Din el rasar iar alte frunze fragede.
ah, leusteanul trebuie sa fie sadit de barbati … adica, dar m-a luat gura pe dinainte :)))
ceea ce ne caracterizeaza e simplitatea. nu dam toate bunatatile din lume pe realitatea simpla ce ne the liniste si pace!
Da, intr-un fel asa e… Exista o memorie a olfactivului care este cea mai redutabila memorie a noastra. Uitam chipuri, cuvinte, sunete, culori, amintiri ale unor intamplari care ne-au tusat foarte myult, insa nu uitam gustul mancarii din copilarie.
Buan ziua,
Apropo de leustean, eu cand am ajust in Canada, la Montreal m-am dus glont la Gradina Botanica si am “jefuit-o” de leustean…apoi m-am mai linistit si am intrebat in dreapta si-n stanga, am mai facut niste vizite pe la prieteni romani, si stupaore toata lumea avea leustean fie in gardina, in vase de plante, etc….si in State, unde am stat 5 ani, in gradina aveam 2 tufe mari de leustean……
Cu drag si dor de…leustean….
Daniela
Daniela, draga de tine. Te cred. Pup mult de departe
In Olanda gasesti de toate la magazinele turcesti. Iar la magazinele see you produse biologice, au bors In Germania e la fel. Si e un bors f bun.