Puternicii se sinucid, nu marunteii …

Sinucigasii – nebuni,lasi,nevolnici,fara Dumnezeu,stupizi…asa gandim despre cei care nu mai pot suporta viata-tortura… Etichete des intalnite pe care ne grabim sa le punem pe fruntile lor reci. Bunii la Dumnezeu se oripileaza , ingana o rugaciune scurta si apoi claseaza cazul , pentru ca sinucigasul a ales sa treaca de partea “cealalta”, luandu-si viata. Dar viata ti-a dat-o Cel de Sus. Nu ti-o iei tu cand vrei, ca nu e a ta…
Ceilalti blameaza cu spume la gura pe cel de pe catafalc : “draga, dar de ce s-a omorat, c-avea de toate , copil, barbat/nevasta , casa, masina , avere :”ei draga era nebun, dar disimula bine!”. Marunteii vor continua sa toace maruntel pe cel care intr-un moment de nebunie sau de disperare sau cel mai des, intr-un moment de singuratate absoluta se hotaraste sa evadeze. Nimeni nu intelege nimic pentru ca cel care avea poate tot ce si-ar dori, poate, un om, nu avea insa un lucru vital: atentia si afectiunea celor dragi. Cel pe care se sprijinea intreaga familie, liota de prieteni, camarazi sau colegi sunt incapabili sa vada suferinta lui, pentru ca deh, el e cel puternic. El e umarul generos pe care se plange ,cel care da o mana de ajutor, cel care are un cuvant-balsam pentru oricine, dar pe el nu-l intreaba nimeni cum ii e sau daca mai poate. Pai cum sa-l intrebi cand are de toate , echilibru, forta , dinamism? El, puternicul nu-si permite luxul sa cada, sa aiba slabiciuni, sa nu poata ceva , nuuuuuuuuu …el trebuie sa poata tot, pentru ca oglinzile-termite in care isi vede chipul puternic il devoreaza daca nu e la post. E singur dar puternic…Asa trebuie sa fie, asa s-a incartiruit inca de la nastere cu vrerea , sau fara vrerea lui.
Cand chiar ajunge sa aiba nevoie de putina afectiune,o cere stangaci. N-o primeste pentru ca ceilalti sunt surzi si orbi. Se ajunge la o ridicosenie de gesturi , el nu stie sa ceara , ceilalti nu au de dat… Alearga de la unul la altul , cersind ridicol, pe muteste , un gest, un cuvant…un ceva care sa-i rupa hatisul negru care-l sugruma. Ultimele licariri ale vietii inca mai tipa in el. Uneori il salveaza o bucatica de gest sau o farama de cuvant bun, dar alteori, obosit de cautari zadarnice si neprimind raspunsul de iubire sau macar de tandrete , alege sa plece , in felul lui…
Ce-am vrut sa spun cu toata poliloghia asta? Nici eu nu stiu, dar asa am simtit studiind cateva cazuri celebre de sinucideri: Kurt Cobain,Dalida, Virginia Woolf, Madalina Manole si Roxana Briban.
Dumnezeu sa ii ierte pe toti!
Si pe mine, pentru ca scormonesc in cenusi…

15 thoughts on “Puternicii se sinucid, nu marunteii …”

  1. Multi din cei care se sinucid au fost sprijinul tare pt ceilanti dupa cum spui si tu Daniela .Si statistica spune ca cei care fac nevroza sau alte boli pshice sunt oameni perfectionisti care au reusit in domeniile lor, care au fost exemple .Dar standardele prea ridicate epuizeaza la fel ca si stresul de astazi la fel ca si multele probleme cu care se incarca omul cumsecade.De aici si pana la a cere ajutor in boala in neputintele bolii adica sa se smereasca cei puternici este o dovada de intelepciune pt ca de multe ori mandria nu ne lasa sa cerem ajutor.Ajutorul poate venii de la duhovnicii nostrii , tratamente naturale si dragostea si afectiunea celor dragi care ne ajuta sa revenim la normal.E greu sa traiesti in "rusinea bolii" ce am fost si ce am ajuns si mai usor sa ii pui capat.Dar viata ne-a dat-o Dumnezeu nu este a noastra si nu putem decide noi asupra ei fara consecinte.Sunt si persoane care efectiv nu mai suporta boala si cad sub greutatea ei.Daca mai este discernamant la bolnav pacatul ramane pacat.
    Mai jos pun pt cititori povestea un medic psihiatru bolnav el insusi care a reusit sa invinga boala nu sa capituleze:
    http://www.formula-as.ro/2011/992/asa-m-am-vindecat-53/cum-am-invins-intunericul-14366

    1. Asa sper si eu Lucia, dar ma tem ca nu vor odihni nici acolo unde s-au grabit sa plece. Pacat de tineretea ei.

  2. Tocmai am terminat acum nici doua luni o piesa pe tema asta. Am intrat, din necesitati profesionale, în pielea celor care îsi iau viata. Nu exista o reteta generala… acolo pe marginea vietii, unde frânghia se subtiaza si tu decizi singur… sau ar trebui sa decizi singur… nu ai cum sa stii ce înclina balanta intr-o parte sau alta. Conceptul religios care domina "parerea altora" despre sinucidere este o totala oiste in gard. Nu are nimic de a face see you realitatea. Moartea e granita vesniciei.. unii o trec see you viza altii nu… Cel mai celebru monolog al literaturii mondiale povesteste despre asta (Hamlet… ) si cred ca acolo e pus punctul corect pe I (Shakespeare le avea see you logica)… Daca am sti ca exista viata dincolo, atunci moartea ar putea fi privita ca un progres… daca nu… de la caz la caz… Deci: Cum sta cazul?

    1. curând nu vom mai mai avea voie sa scriem. sa ne exprimam decât lin limba engleza. banalul cu românesc se pare ca in codul FB este see you… pai daca te see you ti-o dau intre ochi…

  3. Depinde din ce punct de vedere privim acest act… oricum, cert e ca nu trebuie sa ii judecam. Multi din cei care se sinucid sufera o cadere psihica din care nu se pot ridica. Sau au o suferinta atat de MARE incat unica solutie de a pune capat suferintei e terminarea vietii. Studiile arata ca marea majoritate sufera de o tulburare psihica, mai mult sau mai putin grava. Un om perfect sanatos dpdv psihic NU are tendinta autolitica. A stabili granita intre sanatos mintal si bolnav… e greu. E o granita foarte fina. Pacat ca nu ii putem ajuta, pacat ca ei nu gasesc forta de a se ridica si a merge mai departe. Pacat. Dar ce putem face?!… in primul rand sa nu ii judecam deoarece nu stim ce a fost in mintea si in sufletul lor, sa incercam sa ne intelegem mai mult unii pe altii, sa fim mai buni, mai toleranti, mai iubitori.

    1. Raluca, eu nu mai judec oamenii de multa vreme, dar asta nu inseamna ca nu incerc sa patrund in mintea lor , ca sa-mi explic mai apoi reactiile lor. Imi plac mult oamenii, scriu mult despre ei si ma intereseaza orice e legat de natura umana.

  4. M-a atras titlul .. si chiar daca nu sunt in total acord cu articol va felicit pentru punctul de vedere diferit fata de larga acceptiune a celorlati vis a vis de subiect.
    Personal consider ca trebuie sa invatam cu totii sa respectam dreptul tuturor de a alege. Sinuciderea este o optiune personala, de a incheia un ciclu. De ce credem ca cei care se sinucid sunt bolnavi? De ce este sinuciderea diferita de alte schimbari mai mult sau putin radicale pe care le luam (fie ca ne incheiem contractul la cablu sau ne mutam definitiv in alta tara). Poate pur si simplu vrem sa incheiem … fara sa fie un moment de nefericire sau din contra poate unul de extrema fericire si vrem sa ramanem cu gustul bun pentru ca ne gandim ca el o sa dispara.
    Din proprie experienta stiu ca nu este usor sa faci un astfel de pas, eu cred ca iti trebuie curaj sa faci asta si intr-adevar trebuie sa fii puternic pentru a iti lua soarta in propriile maini.
    Sigur cazurile difera foarte mult.. exista asa cum ati spus oameni care chiar si prin gestul lor final lasa loc sperantei ca vor atrage atentia celorlalti si vor fi salvati.. e cazul in special al celor care iau pastile si de cele mai multe ori esueaza in a isi lua viata. Ei vor sa fie salvati.
    Exista si cazurile celor care sar de la inaltime de pe o cladire sau un pod.. si in aceste situatii se poate observa ezitarea si nesiguranta. Stiati ca sinucigasii sar cu picioarele inainte si aproape niciodata cu capul inainte.. parca intr-o ultima incercare de a se proteja?
    La extrema opusa sunt cei care folosesc arme de foc sau substante letale (gen cianura). Eu cred ca in cazul lor este vorba de o optiune clara, nu este o decizie de moment, ci un lucru la care s-au gandit demult si au luat decizia de a il face.

Comments are closed.