În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate
împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Și atunci, am putut să mă liniștesc.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și
suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg
împotriva convingerilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață
diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă,
contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, știu că aceasta se numeste … Maturitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este
o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a
obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici
eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul …
Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de
tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi
consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă
de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat
Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi
place, când îmi place și în ritmul meu.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am
întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am
înșelat.
Astăzi, am descoperit … Modestia.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc
trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo
unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Și aceasta se numeste … Plenitudine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă
poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea
devine un aliat foarte prețios.
şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiești cu adevărat.” `
Nu trebuie sa ne temem de confruntari…
….Din haos se nasc stelele …
Charlie Chaplin
Multumesc mult, poemul este superb! Si ma tot intreb, cum gasesti tu toate comorile astea?????
Mimisor, scormonesc, scormonesc…si uneori dau de ele, alteori dau ele de mine:)
Superb! Pe de alta parte, nu pot sa nu ma intreb: oare de ce iubirea-de-sine a unora, naste monstri?
Felicitari pentru noua casuta, e mult mai… vie, se vede ca e locuita cu drag!
Buna Gabi … aia nu e iubire de sine , este exarcebare de ego , aceea care naste monstri. Atunci cand te accepti , te iubesti pe tine insuti, nu se poate sa nu-ti dai seama, ca ai un ceva in tine de origine nepamanteana, de fapt despre asta vorbeste Chaplin. E vorba despre partea divina din noi , atunci cand iubesti Dumnezeul din tine , ii vei iubi pe toti ceilalti, fiecare din noi are un “divin” care salasluieste, dar pe care il sufocam cu atata materialism si necredinta. Multumesc pentru urari , dear friend!
Mai să cred că am nimerit în alt loc. 🙂
Fac o mărturisire acum. Doar între noi două. M-ai cucerit prima dată cu ”Îngerul a țipat”. Iar alegerea poemului de azi, m-a lăsat fără aer aproape. E atât de frumos și de profund că mi-au dat lacrimile. E un altfel de ”If” parcă, dar mai puțin declamativ. Mulțumesc pentru momentele acestea unice. 🙂
Cu drag! Poema de Chaplin este o surpriza si pentru mine…
http://www.thoughtsofjs.com/as-i-began-to-love-myself-a-poem-by-charlie-chaplin.html
nu e chiar al lui Chaplin, dar oricum e frumos ca ne gandim ca ar fi putut fi.
Dar al cui este? Eu asa am gasit! Lumineaza-ne dar, Razvan!