unii oameni sunt ideile din minților altor oameni. 
eu sunt ultima idee ce ți-a venit,
te-ai arunca-n larg cu mine agățată de inima ta,
ca un colac care să te salveze de neiubire,
sau ca o gheară înainte de infarct.
eu sunt ultima ta idee.
dar
ideile vin și pleacă, știi doar…
lumea tinde să devină atât de mică încât eu voi fi tu și invers
și-atunci vei înțelege
că singurul de care te poți ține ca de un colac de salvare, ești numai tu.
când vei ști asta, mă vei putea iubi.
ideile vin și pleacă.
oamenii rămân.
DaLu
DD, sa stii ca ai dreptate…, daca gandurile ne modeleaza viata si eu cred cu taria asta, atunci cineva poate fi plasmuirea mintii altcuiva…
Multumesc, Paul 🙂