De câteva zile-ncoace cutia mea poștală revarsă munți de maculatură electorală. Tot felul de inși de care nu am auzit vreodată și nici nu cred că voi mai auzi, îmi zâmbesc fals (n-am răbdare să le citesc și textele) din tot felul de găselnițe publicitare tipărite PE CEA MAI BUNA HÂRTIE!
Cum să votez asemenea indivizi care taie pădurile să-și facă fluturași electorali pentru fotoliile moi din parlament?
Când s-o naște acela care-o ști să mi se facă cunoscut, plăcut și respectat fără să reteze hectare de pădure, acela va avea votul meu și nu numai al meu. 
Ce mă sperie pe mine e faptul că fețele intens rânjitoare sunt din ce în ce mai tinere. Mai aveam și eu o speranță în viitorul luminos care zăcea în șeptelul tinerel al patriei. A murit și asta.
Treaba e foarte gravă, dacă cutia mea poștală vomită atâta hârtie, cum stă treaba la nivel de Românie? Fac un simplu exercițiu imaginar și mă ia amețeala.
In decembrie apar pliantele cu reduceri și oferte de la tot felul de magazine, magazinașe, supermarketuri, Cora, Carrefour, Metro șamd. Altă crimă la vedere.
Și totuși nu-i oprește nimeni?
Hăcuie pădurile, ne iau aerul și ne scurtează viața …
Domnilor catindați aștept răspuns. Nu la poștă, cred că vă e clar. Aici, în văzul lumii…
DaLu