Iurie Darie era ciocolata cu lapte a copilăriei mele.
Așa cum mai erau câțiva la care priveam ca la zei.
Acum nu prea mai sunt zei. Sau poate copilul din mine a crescut. Sau poate a fugit intr-o pădure unde nu mai are voie să mănânce ciocolată cu lapte. Ci doar amăruie.
Drum bun în lumina cea adevărată, Iurie Darie!