Am citit volumul de proza scurta “Deania neagra” semnata de Sandu Petria, un barbos simpatic,inimos si fumacios (cum l-a decretat o prea zeloasa doamna) despre care nu stiu multe lucruri decat ca scrie vârtos filmic. Omul creează imagini, secvențe colorate si pline de atmosferă (eu una m-am simțit ca la un festival de film de scurt metraj citind Deania Neagră) in toate povestirile sale. Este poate unul dintre scriitorii care picteaza forme si culori dar care mânuiesc cu măiestrie și condeiul cu cuvinte. Un mic oraș de provincie in care domină culorile gris-cinic, roz-erotic si verde-speranța, galben-furie si albastru-amăgire si cu oameni de aproape toate calibrele psihologice si patologice populează Deania Neagră.
Petria are un stil inedit (cel putin aici, marturisesc ca nu am mai citit altceva scris de el) de a alătura cuvintele si de a forma si forța unele ințelesuri. Uneori am rămas cu gura cascată, alteori am râs exploziv sau imploziv, dupa caz. Exploziv, cand efectul comic era unul neasteptat si imploziv atunci cand primul rictus al unui zambet, care urma sa se transforme intr-o avalanșă de hohote, s-a transformat mai apoi fulgerator in tristețe.
Aceasta e opinia mea despre cartea lui Sandu, e opinia unui cititor. Punct. Nu sunt critic sunt doar un regizor care, probabil, defectat de profesie, citește imagini si stări in loc de cuvinte.
Da, omul; face din cuvinte un film. O blagoslovenie sau poate din contra, depinde de starea celui ce citeste.!
Pentru mine e o blagoslovenie , Anca! Intotdeauna , de cand ma stiu am facut filme in cap citind.
Intrebare: cine sau ce e Deania?
O urbe mica de provincie.