Candidatul ideal trebuie sa intruneasca cateva calitati si defecte:
La calitati:
– sa gateasca retete rapide, gustoase si sanatoase
– sa cunoasca bine bucataria romaneasca si internationala
-sa fie inventiv
– sa fie disponibil 2 zile pe saptamana pentru inregistrari
La categoria defecte:
– varsta 35-45 ani
– sa arate bine
– sa fie charismatic
– sa vorbeasca corect si cu dictie in limba romana
– sa aiba ceva tupeu
Casa de productie considera ca defectele vor fi ingredientul de baza al show-ului, avand in vedere ca publicul poate fi preponderent feminin.
Nu cautam femei dintr-un simplu motiv, ele nu arata bine si sexi la cratita (ci numai la Spa si Mall), pe cand un barbat la cratita, tigaie, wok etc. este nu sexi, ci incredibil de sexi!
Doritorii sunt asteptati cu CV ,fotografii relevante precum si o scurta scrisoare de intentie la adresa : danielle.lungu@gmail.com.
NB. Nu e musai sa aveti diploma de bucatari profesionisti.
Daniela, eu am destule defecte in calitate de bucatar. Cred ca m-as incadra. Din pacate nu sunt disponibil.
Totusi, ca bonus, iti ofer o reteta:
O reţetă mai specială
Trebuie să recunosc că la mine în familie nevastă-mea este aceea care găteşte de obicei. Dar din când în când mai intru şi eu în bucătărie pentru a-mi dovedi că stăpânesc puţin din arta culinară. Şi să ştiţi că nu am în „repertoriu” numai cartofi prăjiţi şi ochiuri. Dar ca să demonstrez cele afirmate mai sus, am să vă gătesc o supă de roşii.
Sunteţi gata? V-aţi legat centurile de siguranţă? Da? Ei, atunci să pornim. Cei care nu ştiu această reţetă să fie atenţi…eventual chiar să-şi noteze. În ceea ce-i priveşte pe cei ce ştiu să facă supă de roşii, îi sfătuiesc să uite reţeta lor şi să fie atenţi la a mea.Gata cu introducerea! Start!
Primul pas este identificarea vasului adecvat pentru conceperea acestei supe. Pentru asta trebuie făcute ceva calcule matematice pentru aflarea volumului corect în funcţie de numărul de membri de familie şi de numărul de zile cât trebuie să ajungă preparatul culinar. Am reuşit să ajung la concluzia că patru litri ar fi dimensiunea corectă pentru oala în care va prinde viaţă minunata supă de roşii. Încep să caut prin cămară. Aici sunt tot felul de recipiente, dar lipseşte tocmai cel de care am nevoie. Îmi aduc aminte că e la frigider ocupat cu altă mâncare. Aşa că am de ales între două oale: una mai mică şi una mai mare. Mă hotărăsc la cea mai mare, o iau cu mine în bucătărie şi o umplu cam două treimi cu apă. O pun la fiert pe aragaz, la foc potrivit. E timpul să pregătesc ingredientele. Scot din ladă câţiva cartofi. O să mă întrebaţi câţi cartofi, pentru că, nu-i aşa, o reţetă trebuie să dea cantităţi exacte. Ei, reţeta mea e mai specială şi nu-i cazul să dăm cantităţile chiar la milimetru. Puneţi-vă creativitatea în mişcare! Dar să continuăm cu ingredientele. Caut ceapa uscată în cămară şi n-o găsesc. S-o fi terminat? Îmi aduc aminte că tocmai a făcut ordine nevastă-mea şi în urma acestei acţiuni e normal să nu mai găseşti nimic la locul lui. Dă-o încolo de ceapă, am să văd eu cum mă descurc.
Deschid frigiderul şi mă uit în cutia de legume. Pescuiesc doi morcovi, doi pătrunjei, un ardei gras roşu şi o ţelină. Într-o pungă descopăr nişte ceapă verde. E bună şi asta în loc de ceapă uscată.Pe uşa frigiderului zăresc o sticlă cu vin de Cotnari. O scot şi pe ea şi o pun pe masă. S-ar putea să am nevoie la reţetă. De fapt cred că am nevoie chiar acum. Îmi torn în pahar puţin vin. Da, e bun. Merge la supa de roşii.
Mă apuc să curăţ legumele şi să le tai bucăţele. Le pun în castronaşe pe care le aşez în ordine pe masă. Îmi aduc aminte că n-am scos ingredientul principal: sucul de roşii. Mă duc iar la cămară şi încep să caut , dar nu găsesc nicio sticlă cu suc de roşii. Ei, am băgat-o pe mânecă! Cum fac eu supă de roşii fără suc? Şi nevastă-mea, n-a putut să facă o hartă ca să mă descurc mai uşor?. Mă uit şi în celălalt colţ de cămară şi am noroc. Găsesc sticlele cu suc. Iau una de un litru, cred că e suficient.
Încep să pun legumele în apa care s-a încălzit. Adaug şi sare şi piper boabe. Totul pare în regulă. Îmi mai pun un pahar de vin. Îl dau peste cap şi când pun paharul pe masă îmi dau seama că nu mai am loc în oală pentru sucul de roşii. Nu-i nimic, mă descurc eu cumva. Singura soluţie ce-mi vine în cap este să mai scot din apă. Iau o cană metalică şi încep să iau apă din oală. Brusc îmi aduc aminte de biserică şi încep să pomenesc toţi sfinţii. Am reuşit să mă opăresc pe mână cu apa din oală. Îmi torn nişte ulei pe arsură, cică ajută. Trag un urlet. Ustură ca dracu’. Noroc că nu-i nimeni acasă ca să mă audă. Mă aud numai vecinii.
„Iar găteşte vecinul!”, trag ei concluzia.
Mai beau un pahar de vin ca să-mi fac curaj să termin capodopera culinară. Adaug nişte paste mărunte în oala care fierbe. Se poate pune şi orez, dar eu prefer pastele pentru că fierb mai repede. Pun şi sucul de roşii. După ce fierbe puţin adaug şi verdeaţa tăiată mărunt. Păi, e cam gata. Pot stinge focul. Mă uit la opera ce-am înfăptuit-o, în timp ce-mi bandajez mâna.
Daa, arta cere sacrificii.
Îmi mai pun nişte vin în pahar, după muncă şi răsplată!
Până la următoarea reţetă vă urez: Poftă bună!
Nota autorului:
Acesta este un eseu dedicat artei culinare.
:)) Eu tre sfatuiesc prieteneste sa nu mai faci supa , dar daca tii neaparat , iata o reteta fulgeratoare. Se pun la fiert chestii radacinoase : ceapa, morcovi, telina. Le pui intregi ca apoi le vesi scoate din supa. Cand sunt fierte le scoti si la blender arunci niste rosii taiate bucati si putin apa. Sosul gros rosu obtinut se pune peste supa de radacinoase strecurata, se mai fierbe vreo 20-30 minute si gata. vedeata tocata deasupra, putin ulei , daca iti place (masline extravirgin) si cateva paste mici. Bon appetit!
E buna reteta ta! Am s-o pun in aplicare. Daca supravietuiesc am sa povestesc cum am pus eu in aplicare reteta de mai sus…
Te rog sa supravietuiesti, ca mai avem nevoie de tine si de povestirile tale!
Daca ma rogi asa frumos am sa machinui sa supravietuiesc. Desi sunt unii care ne taie orice avant…Astept cuinteres clipa cand o sa ne taie si aerul pe care-l respiram!