M-am deghizat în destinul tău:
mi-am luat ochii din mare,
pielea din soare,
trupul din plajele fierbinţi şi pustii,
cuvintele toate din fără de poteci- istorii.
Mimetism absolut: fără de tu şi eu,
fără de prea pluralul NOI .
Sunt deghizarea perfectă în crima perfectă!
Te-am ucis iubindu-te!
Poate ai mai fi vrut să trăieşti
dar n-ai spus-o niciodată…
DaLu
sursa foto: photobucket.com
Comments are closed.
În conformitate cu noile reglementări privind Protecţia Datelor (GDPR), site-ul acesta are nevoie de acordul dumneavoastră. Pentru a personaliza și îmbunătăți experiența dumneavoastră pe site-ul nostru, utilizăm fișiere de tip cookie. Prin continuarea navigării pe site sau prin apăsarea butonului “Sunt de acord”, sunteți de acord cu stocarea cookie-urilor primare și terțe. Mai multe informații
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.
O poezie superba. Ca de obicei…
Hei, multumesc, Carol!