Să-ti fiu aer,
In inspir si-n expir,
Să mă vrei in plămâni când ți-e sete,
și jucând să mă faci rotocoale in văzduh de odaie,
cum făceai cu fumul din țigara pe care mi-o fumai.
Apoi n-ai mai vrut să mă respiri.
Nu mai aveai nevoie…
M-ai rarefiat într-atât că devenisem vid.
Vid de mine. Vid de tine.
Sau doar te-ai lasat de fumat?
(iunie 2011)
Comments are closed.
În conformitate cu noile reglementări privind Protecţia Datelor (GDPR), site-ul acesta are nevoie de acordul dumneavoastră. Pentru a personaliza și îmbunătăți experiența dumneavoastră pe site-ul nostru, utilizăm fișiere de tip cookie. Prin continuarea navigării pe site sau prin apăsarea butonului “Sunt de acord”, sunteți de acord cu stocarea cookie-urilor primare și terțe. Mai multe informații
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.
Superb!
Nu-s o împătimită a poeziei, dar ideea asta a ta de iubire-respirație… Uite, de-aia nu mă las eu de fumat. 🙂
Multumesc!!! Sa nu te lasi de “fumatul” acela …intretine viata!
frumos spus
Multumesc, domnule! Si dvs le spuneti frumos:)
“…și jucând să mă faci rotocoale in văzduh de odaie” – exceptional!
Thank you, Sir!
Talentul persista! Citind versurile, imi reamintesc de literatura din liceu! 🙂
Mmmm … cum sa iau asta, Radu? 🙂
Ca ma chinuiau versurile de la romana si preferam sa fac exercitii la matematica! 🙂
Radu , o sa te fac 1:0 , mie imi placeau si unele si altele 🙂
Poti sa ma faci si 3-0, dar prof.de matem.am ajuns eu! 😛
Bine domn profesor!
vid si vai.. patrunzator stil, cum se spune peste atlantic: less is more!
Multumesc mult, Lisa!
"M-ai rarefiat într-atât că devenisem vid.
Vid de mine. Vid de tine." Frumos!
Multumiri!!!