Dragii mei ,
va scrie podoaba capilară a fetei verzi. Eram până nu demult frumoasă, bogată , strălucitoare si uneori observam cum eram admirată și îmi scuipam in sân (n-o luați chiar ad litteram , pentru ca nu am sâni:)) ca sa evit deochiul. Intr-o bună zi, fata verde s-a cam plictisit de culoarea castanie pe care o aveam si s-a gândit sa ma “trateze” cu niscaiva decoloranți puternici, spume si o groază de porcarii chimice la un coafor, pentru a se putea vopsi apoi cu ceva mai deschis , o nuanta frumoasa de cognac franțuzesc. Ce a urmat? Vai steaua mea , dupa așa un tratament de tortură, m-am anemiat , cădeam in neștire la baie si la periat. Fusesem o coamă leonină si ajunsesem acum ca o coadă de mâță jigarită. Chiar si peria cu care ma pieptăna era mai deasă decat mine! Să nu te oftici? Ba să te oftici! Fata verde care nu mai avea părul pădure, vorba cântecului, s-a dus intr-o zi la un Showroom si mi-a cumparat niste picături magistrale. Care se numesc Varga și conțin nici mai mult nici mai putin de 19 plante absolut dumnezești! . M-a pufăit de vreo 2-3 ori pe zi , preț de vreo 2-3 luni si mi-am revenit uimitor. Am redevenit o coamă de leoaică asa cum eram mai in tinerete si zău , parca iar se uita lumea la mine cu admirație! Am uitat să vă spun, ca pe langa firele pe care le aveam așa amărâte , mi-au crescut zeci de mii de surate drăgălașe. Ce să mai , acum sunt foarte fericită si peria de păr a chelit de invidie!
Fata verde cu părul pădure ! 