versul atârna într-o debara mucegăită 
m-a izbit mirosul lui suav
și culoarea rozacee de pe marginile gândului
apoi l-am zărit
mi l-am pus de jur împrejurul inimii și cred că-mi stă bine cu el
dar numai atunci când mă privești cu ochii de căprior nervos și cu ADHD.
–Mai lasă bricheta aia în pace, o să-ți explodeze în mâini, îți spun..
îmi vorbești de emoțiile versului
eu îți voi spune o mie de ani despre mere și caii sălbatici
și n-o să mă repet
tu ești versul din cămară, merele roșii și toți caii nărăvași din lume!
Tu. Versul ca un mustang.
DaLu