In urma cu vreun an produceam Trenul vietii la B1, TV-show moderat de Liana Stanciu. A fost o experienta foarte frumoasa si fericita dar scurta, de vreo 7-8 luni, dupa care Liana a luat un alt tren, iar eu am ramas in gara B1 ocupandu-ma in continuare de promovarea ON AIR a canalului. Ma intelegeam cu Liana din priviri, lucru rarisim intr-un domeniu unde orgoliile sunt hipertrofice. Ne stiam de pe culoarele multor televiziuni unde am lucrat, dar nu am avut prilejul sa muncim cot la cot. A fost una dintre intalnirile importante din viata mea, pentru ca impreuna am facut lucruri frumoase, memorabile. Se apropia Craciunul si ma gandeam ca o serie de emisiuni pe teme religioase nu ar strica, mai ales ca, văzusem cu tristete oamenii il alunga pe Dumnezeu din ei, din viata lor. Asa ca incep sa caut potentiali invitati care ar putea sa vorbeasca cursiv si de folos, despre post, Spovedanie, Impartasanie, Sfanta Liturghie, apropierea de Biserica, importanta Duhovnicului, despre sfintele Taine, despre educatia religioasa etc. Seria religioasa venea dupa o serie de subiecte medicale care ridicase vizibil ratingul talkshow-ului. Ma gandeam , ca am “facut succes” pentru ca de leacuri are toata lumea nevoie. Dar ia sa vad eu acum, mai e nevoie de Dumnezeu? Experimentam , experimentam, dar voiam profund sa si comunic lucruri folositoare oamenilor secati pe dinauntru de atat amar de ateism impus.
Atunci l-am cunoscut pe Danion Vasile, scriitor teolog, care a fost consilierul meu numarul 1 in alegerea subiectelor si in tratarea lor corecta. Inaintea uneia dintre emisiuni, deja incepusem seria religioasa si ratingul urcase la Cer, ma suna Danion si ma intreaba daca am putea vorbi intr-una dintre editii si despre Sfintii Marturisitori din temnitele comuniste. Am marturisit inocent ca habar n-am despre ce vorbeste. Cu marea lui omenie, Danion a inchis ochii peste lipsa mea elementara de cultura religioasa si mi-a bombardat emailul cu tot felul de lucrari scrise de el, sau de altii despre acestia. Atunci am aflat ca Valeriu Gafencu (supranumit Sfantul Inchisorilor),Ioan Ionalide, poetul Radu Gyr, parintele Justin Parvu (de la Manastirea Petru Voda) , Mircea Vulcanescu, parintele Ilie Lacatusu , ale carui moaste se afla in cimitirul Adormirea Maicii Domnului din Giulesti, si multi altii au patimit ca niste martiri in inchisori pentru simplul fapt ca erau credinciosi ortodocsi si nu voiau sa se dezica de Iisus Christos. Au fost multi, foarte multi, cei care au suportat cu stoicim martiriul de a-L fi ales pe Iisus. Unii dintre ei, preoti, oficiau pe ascuns sfintele Liturghii, in celule insalubre sau in galerii miniere (o slujba de Inviere s-a oficiat in maruntaiele pamantului din Baia Sprie, la 560 de metri adancime si cum nu aveau lumanari pentru Sfanta Lumina, au folosit lampasele din dotare). Se rugau in gand, spovedeau si impartaseau dupa care suportau fara cracnire suplicii trupesti greu de povestit. Regimul de detentie inuman si torturile zilnice nu i-au transformat nici in victime, asa cum ar fi fost de asteptat si nici in brute. Se scriau poezii (Radu Gyr) care erau transmise din celula in celula prin codul Morse spre bucuria sufleteasca a marilor lor spirite. Marele filozof si eseist, Mircea Vulcanescu a crosetat pentru un coleg de celula cu mari probleme de circulatie venoasa ,manusi din sosetele sale de lana folosind in loc de andrele , bete de chibrit si tot el si-a folosit trupul drept saltea pentru un tanar coleg de celula , bolnav de plamani, pentru ca acesta sa nu doarma direct pe cimentul inghetat. Iata ce oameni minunati faceau puscarie! Ajutate de Danion, eu si Liana am facut cele mai frumoase emisiuni religioase, informative si in care nu se afla niciun fel de exaltare religioasa ci doar mult patos pentru aducerea adevarului crestin in lumina. In acea editie, Danion a sosit in platoul Trenului Vietii cu o mica racla cu oseminte din puscaria de la Aiud, din care, spun martorii oculari, in numar de cateva sute, ar fi izvorat mir. Am tinut si eu in maini mica racla cu moaste si intr-adevar, mireasma mirului a umplut intregul studio B1 spre uimirea tuturor colegilor mei care au dorit sa se apropie si sa se inchine la sfintele moaste.
Nu stiu cat de folositoare au fost aceste emisiuni pentru telespectatori, dar luand in considerare miile de emailuri care veneau pe adresa emisiunii, la care nu am reusit, evident, sa raspund (iertare pentru asta!), numarul coplesitor al acelora care au ales sa se uite la Trenul vietii pe B1 si nu la Dansez pentru tine de la Pro TV (erau pe acelasi slot orar), reflecta un fapt cert, da, s-au uitat, sper ca au si ramas cu ceva dupa ce ne-au privit. In schimb eu, m-am imbogatit sufleteste si mi-am raspuns la intrebare. Da, oamenii au nevoie de Dumnezeu!
N-am scris acest articol pentru aduceri aminte, ci pentru ca sa va indemn sa cititi, ca, poate tara asta a noastra, merita ceva mai bun. Si pentru ca, poate, ar trebui sa privim la Cer mai des decat o facem deobicei. Inaintea noastra unii au murit in inchisori ca sa nu ne fie neamul decrestinat. Coplesitor de multi dintre ei nu au morminte, rudele nu au unde sa-i planga si unde sa le puna o floare sau sa le aprinda o lumanare. Au iesit din scena modesti, demni si indumnezeiti, dar de acolo de unde sunt ne trimit semne. Sa luam aminte!
3 thoughts on “Da, Oamenii Au Nevoie De Dumnezeu!”
Comments are closed.
Interesant articolul acesta. Poate, mai mult decît oricând, oamenii au nevoie de iubire, în sensul cerut de Dumnezeu. Fiindcă numai prin iubire, “îndumnezeirea” cum zici tu coboară în noi şi, astfel, ridicarea noastră spre cer este posibilă.
Eu cred ca indumnezeirea se afla in noi de la nastere, o cam pierdem pe drum… dar cand ne amintim de ea si o urmam , atunci incepem sa ne ridicam la Cer , asa cum spuneti!