Ca loboda sloboda
printre ditirambi cu iambi
umblă romanţa nebună,
despletită ca fecioara
din obscura cârciumioară.
Ah, mârșava-mi bea poemul până la fund!
Nu te mai simt, poemule,
semeţ ca un cerb încornorat
arogant pustiind iarna.
Mă tot duc şi-am să-ţi tot plec
vară- iarnă pe potec.
Mă extirp din anatomia lui doi.
Rămâi cu bine, monosuflete.
Cum te cheamă?
Godot. Parcă.
DaLu
Comments are closed.
În conformitate cu noile reglementări privind Protecţia Datelor (GDPR), site-ul acesta are nevoie de acordul dumneavoastră. Pentru a personaliza și îmbunătăți experiența dumneavoastră pe site-ul nostru, utilizăm fișiere de tip cookie. Prin continuarea navigării pe site sau prin apăsarea butonului “Sunt de acord”, sunteți de acord cu stocarea cookie-urilor primare și terțe. Mai multe informații
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.
Poate ca o sa vina, Godot… Cine stie. ? Dar nu stiu câti o sa se gândeasca la piesa lui Samuel Becket ! Un an nou fericit Daniela.
E pentru cunoscatori:)) Un an fericit, Carol!