Am citit o carte foarte buna numita “Plânsul lui Nietzsche”. Este genul acela de carte la care te intorci ori de cate ori ai nevoie. Am vreo 15 astfel de carti , pe care probabil le stiu pe de rost , dar tot la mine pe noptiera stau si le rasfoiesc cu drag cand simt nevoia .
In carte este relatata povestea a doi barbati celebri ai Vienei de la sfarsitul secolului XIX, o prietenie bizara dintre un medic, fondatorul psihanalizei (nu, nu este vorba de Sigmund Freud, ci de maestrul acestuia , dr Breuer) si filozoful german Friederick Nietzsche cel care afirma ca Dumnezeu a murit. O poveste despre prietenia pura dintre doi barbati, despre un experiment psihanalitic revolutionar la vremea aceea, despre iubirile patologice, despre obsesiile celor doi pentru acelasi tip de femeie. Doi barbati cu minti luminate, insingurati si indragostiti fara speranta.
Autorul cartii este un luminat medic psihiatru american, Irvin D. Yalom, care a debutat in literatura la o varsta inaintata cu acest roman cu accente autobiografice. Doctorul Breuer, unul dintre cele doua personaje (mentionez ca acest personaj a existat in realitate) s-a simtit toata viata incorsetat de responsabilitati (casatorit, cinci copii) si se indragosteste de o pacienta iserica, o femeie frumoasa si foarte tanara, care ajunge sa il obsedeze, chiar si dupa ce aceasta nu-i mai este pacienta.
Nietzsche este la fel de indragostit de o frumoasa rusoaica , inteligenta si foarte tanara. Dragostea pe care i-o poarta il aduce in pragul suicidului. Rusoaica il roaga in taina pe Breuer sa il trateze de depresie pe marele filozof, dar pana la urma rolurile se inverseaza, terapeutul devine pacientul filozofului.
Si, gata, nu va mai spun ca altfel nu mai cititi cartea 🙂
Lecturati-o, nu cred ca exista cineva care sa nu rezoneze cu cel putin o fraza din cartea asta. Mie mi-a parut rau ca s-a terminat, dar psihiatrul american a mai scris si alte romane pe care am de gand sa le devorez curand.
Cu drag,
DaLu
La mulţi ani Şilavaracald !