Prin tine, prin gâtul fin de diamant nisipul urcă singur 
înapoi, în falca de sus a clepsidrei.
Prin tine fi-voi cu ochii verzi din mare şi părul-nisip ud pe glezne de iubite.
Prin tine-o inimă iubită şi hulită, vesel va mai bate!
Mânile-mi împreunate se vor desface-n ramuri de cuvinte şi idei,
prin tine!
Sunt fără de sfârşit, prin tine!
Să intri iar şi iar în cămări doar de noi doi ştiute!
Ambrozia s-o bei doar din pocal de aur!
De-ţi va plăcea, ridic-o rugă în al lumii balu’
şi pentru cea care semnează DaLu.