Nu mai vreau să gândesc. Am pus punct. Prima dată n-am gândit vreo sapte minute. Apoi a apărut unul si l-am gonit. Si incă unul, l-am luat de la spate pe faraș si l-am aruncat pe fereastra minții. A doua oară n-am gândit ceva mai mult, n-am cronometrat, că asta ar fi insemnat să gândesc. N-a mai aparut nici măcar un gând. Culmea e că dupa ce am reinceput sa gândesc, au năvălit gândurile ca niște bezmetice despletite. Le-am luat de păr si le-am invârtit asa cum invârteam biciul in copilărie până nu mai vedeam decât o dâră cenușie deasupra capului.
Ultima oară am incetat să gândesc o zi intreagă. Murise cineva drag si nu voiam sa gândesc, ci sa simt nealterat cuțitul care mă despica pe din două de durere. Durerea cuțitului era mai suportabilă decât gândurile. Dor tare. Dor si ustură ca sarea pe rana proaspătă.
Mi se intamplă lucruri pe care nu gândesc că le merit. Si dacâ tot nu le-am gândit, la ce bun să mai gândesc? Mă refer aici la strădaniile pe care le tot fac (gândind evident)să fac pe plac, sa fie bine, performant si de calitate.
Dupa ce o să anulez opțiunea thinking, o să-mi dau un refresh să văd ce iese.
Să nu mai accesati blogul acesta. Zombalăii nu au bloguri.
3 thoughts on “Pauză in gândire”
Comments are closed.
Ba Pardon ! Stimată doamnă, eu mi-s Zombălăul şef, generalisimus. Zombălăul comandant suprem, eu decid cine … urmează, cine-şi face thinking, cine-şi dă cu refresh !
În altă ordine de idei, deşi nu prea le am cu ordinea, cu ordinele, căci “supuşii” mi-s “fidei şi fidele”, nu mişcă nimeni în front, toţi fac “a la rictus”, “a la sprânceană”, “a la plecat grumazul”. Deh ! O adevărată monotonie: toţi îţi fac pe plac, chiar şi eu mă complac şi mă fac că fac !
Un Buton. Pe Blogspot aneantizează toată strădania, toate frământările, toate commentariile. Un trecut în zadar. Acel pas în neant, urmat de o cădere fără de înaintare; nici mers, nici goană, nici zbor. Doar Căderea. Neîntreruptă şi veşnic monotonă. Adevărul din Iad: monotonia.
În altă ordine de idei, acelaşi personaj, adâncit în sine însuşi, în faţa Monitorului, clămpănind tastatura, chiar şi în WordPress, sinistră asemănare, un Buton precis că are. Un gest şi iată că dispare ! Şi Zombălăul … se deşteaptă, totul n-a fost decât un Joc ! La revenire-n normalitate, sperând gândire, sperând idei, vag îşi dă seama: era prin alţii ! Acum, la asumare, prin el însuşi nu mai este.
Constatare lapidară: Zombălău şi-n gând, şi afară !
~
Cornelius, 🙂
PS: … pauză ! Nu ştiu ce-mi veni. Probabil o moştenire de Zombălău ! Butonul deci n-a fost eficient.
Dom’ Zombalau Sef, permiteti sa raportez, io nu vorbeam despre bloguri si blogging…imi vine de demult si din alte domenii! Asa ca nu va suparati pe mine daca din cand in cand ma mai scot din priza si uit sa ma intrebuintez. Face bine la circuite!
Ups !
Desigur că la dumneavoastră nu s-a instalat încă acea plăcută confuzie, în care Osmoza dintre lumea Reală şi cea Virtuală a devanit un Vârtej teribil, “menit” să înghită … toată Creaţia !
~
O Zi Bună, de asemenea !
“Cârtitorii” ne aşteaptă ! (bag seamă!)(nu sunteţi singura … “pe FALEZĂ”)
~
Cornelius, 🙂
PS: … s-ar putea să adopt punctul dvs. de vedere, lărgindu-l desigur şi, pentru o vreme, să-mi retrag “Gândul BUN” (pe care mi-l păstrez !), pe “plaiuri” mai concrete. 🙂 ~,