Când eram tare mică, cam de vreo 7-8 ani , mama m-a trimis să iau lecții de pictură de la doi studenți de la Academia de Arte Plastice, doi băieți gemeni. Ei se distrau că dădeau lecții unei puștoaice și eu eram leșinată de emoție pentru că băietii m-au intimidat dintotdeauna (am rămas cu chestia asta chiar și acum, când e cam târziu să mai schimb ceva la mine), dar aveam să aflu ulterior cu mirare că și eu intimidez la rându-mi (nu vreau, dar așa se intâmplă). La inceput am pictat mere și apoi niște copaci, apoi lecțiile s-au terminat brusc pentru că a inceput școala mea dar si facultatea lor și nu ne-am mai văzut niciodată, habar n-am ce au ajuns, dacă sunt pictori sau ce s-o mai fi intâmplat cu ei. Cert e ca mâzgălitul pe pânză mi-a rămas ca un dor nemărturisit până iarna trecută când mă luase așa un val venit de nicăieri pentru pictură. Prin februarie am primit un cadou neașteptat : un șevalet, culori, pensule de la un om drag. M-am uitat lung la ele vreo câteva luni, apoi am primit ca proiect o emisiune de arte plastice (pe care imi place la nebunie să o fac) si dupa alte câteva săptămâni de colindat prin muzee si case de licitatie am cutezat să mă așez in fața unei pânze nemilos de albe. Ore in șir in care nu mi-a trebuit nici măcar apă de băut am mâzgălit și iar am mâzgălit și parchetul și perdeaua (“atelierul” se află lângă geamul din living) și pe mine toată dar și toate cele 30 de pensule… Până la urmă am conturat un ingeraș cu pene alb-albastre și inimă roșie…
De acolo a pornit totul și văd ca nu se oprește..crește si iar crește.
Ca invățătură, ca experiență personală de viață, dacă imi permiteti – uneori, dorurile nemărturisite ale copilăriei dau navală peste tine și când ți-e dat să faci ceva, apoi o sa faci, ca e musai. Cineva, acolo SUS, are grijă sa iți bifezi toate punctele din lista cu care ai venit pe pământ. Nu le dați deoparte, nu vă refuzați nimic, faceți tot ce vă trece prin minte… In afara scrisului, mâzgălitul cu pensula mă relaxează profund și mă umple de bucurie. Mi-a anihilat toate angoasele si toate neîmplinirile! Viața e mult mai colorată de- acum, ceea ce vă doresc și vouă!
Și pentru ca mi-era dor de soare si de mare
M-am tratarisit cu-n pic de culoare!
DaLu