Fata scrib

O ciuma si un outsider

8 Comments

Cata singuratate incape-ntr-un om ?
Spune-mi in kilograme,
metri,
litri,
in newtoni,
in nanometri sau in catralioane, de ce vrei tu !
Numai spune-mi ca sa stiu
daca singuratatea mea e mai mare decat a altora.
As vrea sa stiu…
Ceea ce stiu deja ,
e ca singuratatea mea se mai masoara
in numarul de nevorbe nespuse ,
in cel al tacerilor zgomotoase,
in clipele moarte din fasa,
si in esenta neesentiala a unor alte clipe,
dar si in lacrimi scrumuite nervos de o tigara nefumata pana la capat.
Nu-s primul pacient ,
mai vin si altii din urma,
si -au mai fost multi si’nainte!
Dar ciuma de-acu’ e mai hrapareata,
mai vorace si rapace.
Pe-ndelete imi smulge fiecare piesa din sufletul si-asa jerpelit si hartanit.
O sa privesc bestia in ochi
pentru ca am invatat sa-mi inghit literele si cratimele.
Nu ma mai impotrivesc.
Sunt ca un jucator scos din teren la prima abatere
si care moare pe tușă de setea de-a lovi in minge pentru ultima oara.
Vreau sa dau sutul ultim spre poarta, magistral, epocal si aclamat de urale.
Asta sunt eu,
lasati-ma sa ma prezint : sunt outsiderul vietii mele.
Ciuma asta m-a scos din joc, din jocul MEU …
de-acum ma aflu in afara mea.
Daca ma gasiti umbland aiurea pe strazi pustii,
duceti-ma inapoi la mine,
in cazul in care veti stii cine eram.
Daca nu stiti , lasati-ma acolo la margine de pustiu.
El, macar e mai prietenos…

8 thoughts on “O ciuma si un outsider”

  3. Hristos a inviat!

    Draga mea, sa vorbim nitel despre singuratate…
    Nu mai departe de Duminica saptamanii trecute, Biserica a apropiat ochilor nostri unul dintre cele mai dramatice tablouri ale Sfintei Scripturi: slabanogul ce-a asteptat vreme de 38 de ani langa Scaldatoarea Vitezda pe cineva binevoitor, sa-l ia si sa-l arunce in apa imediat dupa trecerea Ingerului, ca sa se vindece de boala sa. Vreme de 38 de ani nu s-a gasit nimeni care sa se aplece asupra suferintei si rabdarii paraliticului. Nici ruda, nici prieten, nu avea pe nimeni sa-l ajute, de aceea Dumnezeu Insusi a venit si l-a vindecat. A fost certarea slabanogului pentru pacatele sale, dar a fost si certarea noastra, a impietririi inimii, a lepadarii de grija aproapelui, de care suferim din ce in ce mai tare.
    In ce se masoara singuratatea? Cred ca in indepartarea de Dumnezeu. Acolo unde e Dumnezeu nu incape singuratatea. Iar de unde e alungat Dumnezeu, poti sa pui in schimb lumea intreaga, sufletul va urla de singuratate.
    De asemenea, omul care a ales sa fie singur cu Dumnezeu, monahul, nu are trebuinta de nimeni si nimic. Prietenia cu Dumnezeu il face partas la bucuria Raiului inca de aici, de pe pamant.
    Nu mai umbla aiurea pe strazile pustii, intra in inima ta si roaga-te, draga mea.
    Si nu te teme de singuratate, draga mea. Nu exista.
    E doar simtirea inimii care are nevoie de Dumnezeu.
    Hristos a inviat. Bucura-te si inveseleste-te!

    1. Adevarat a inviat! Multumesc Dana, tocmai m-am intors de la o intalnire cu El. A fost deasupra puterilor mele de intelegere, dar asta in curand pe blog.

Comments are closed.