Știu al cui ești! Prea-bine…
Al lujerului ce-nflorește în suspine,
și-al munților ce i-ai rostogolit în mine!
Nu-i timp acum de caudine,
ca-ntr-un mormânt te-ascunzi în tine! 
Ia-mi mâna, chiar de-i mică, te va ține!
Arată-te Luminii, timid boboc de nufăr,
Și ieși din negrul blestemat de cufăr,
în care stai ascuns de albastru-amar…
Pe bolta mea-i nevoie de-un Luceafăr!
Tu ești acela, blând și teafăr…
Oh, știu cât suferi!
Te voi ierta, știi bine!
Până și Blaga-a fost iertat . Să nu ai temeri.
“Nu știi că numa-n lacuri cu noroi la fund, cresc nuferi? ”
Te -aștept să nuferim pe-ntinsul lumii!
DaLu
/“Nu știi că numa-n lacuri see you noroi la fund, cresc nuferi? ”
Te -aștept să nuferim pe-ntinsul lumii!/.
Blaga este zeul meu in materie de lirica. Multumesc.