Greața este un simptom temporar, în timpul primelor luni de sarcină, sau al unei disfuncții a aparatului digestiv care se rezolvă rapid cu un regim alimentar sau cu pastile.
Literatura ne-a cadorisit cu o capodoperă, unde greața este continuă și este personaj principal. O greața lipsită de salivă îl cuprinde pe Antoine Roquentin, însoțită de anxietăți mutilante, atunci când scrie biografia unui politician din sec. XVII (sic!) in romanul intitulat GREAȚA, o capodoperă a secolului trecut a scriitorului Jean Paul Sartre, cel care avea să refuze Premiul Nobel pentru Literatură în 1964, precum și Legiunea de Onoare în 1945.
Observ în mediul online tot felul de docți, mai pe bune, mai semi, mai sferto, care-și exprimă necontenit greața hipersalivantă și murdăresc puținele momente când românii par a gândi și a simți la unison, lăsându-se cuprinși de emoții estetice.
Asemenea lui Antoine Roquentin, personajul lui Sartre, care are MARELE MERIT să fi făcut din greața sa continuă o capodoperă a literaturii, o mulțime de indivizi anxioși și negativiști bântuie mediul online simțindu-se obligati permanent să-și vomite în public produsele gândirii de tip intestinal.
Sartre era un geniu. Nu toți avem această mare onoare pe care-o face Dumnezeu unora.
Nu mai departe de ieri, când aproape toată suflarea română de pe mapamond aniversa, fiecare după puteri și știință, nașterea lui Mihai Eminescu, acești gigei-contra defecau cu sârg contra celor care depuneau cu recunoștință o floare din sufletul lor pe mormântul geniului.
Jeg.
Dragi bolnavi, luați o lămâie, două, nouă și în cazurile grave antiemetice! Iubiți-vă mai mult, veți descoperi că puteți simți frumos, că puteți gândi cu partea superioară cu circumvoluțiuni, pentru că sunteți creații ale lui Dumnezeu, iar El și-a făcut treaba bine! Lăsați-L la vedere, utilizând materialul divin din dotare, nu pe cel întunecat, ascuns în pliuri intestinale. Sănătate maximă vă doresc!
DaLU