www.descopera.ro spune azi ca : “Din cauza radiatiilor nucleare, se nasc mai multi baieti decat fete”
Era si timpul, prea multe decenii am fost mai multe decat băieții si asta s-a repercutat asupra societătii civile, prea multe divorțuri, prea multe amantlâcuri (vezi presa de cancan),prea multe femei care si-au arogat de nevoie, pozitia dublă de mamă si tată, femei care au uitat să fie femei pentru că nu există pentru ele barbatul-oglindă, care sa le reflecte feminitatea. Asa-zisele femei puternice. O eroare inventata de societatea moderna. Nu exista femei puternice, nu se nasc asa, ele devin puternice pentru că nu au incotro! Asa cum in societatea ancestrală exista bărbatul care pleca la vânat ca să isi hrănească familia, in cea modernă, ingrijorator de multe dintre femei au fost nevoite să plece singure la vânat, pentru că bărbatul genitor al copiilor săi s-a dovedit vreun nevolnic si s-a pierdut in jungla deasa si salbatică.
Numai ca, putini stiu ca femeia aceea, care vânează cu arcul la fel de bine ca un bărbat,femeia aceea de care se teme insusi regele animalelor din junglă cand pășește inspre el si care isi conduce in luptă tribul, uneori seara sau măcar din când in când, si-ar dori sa fie o Ofelie cu batiste curgânde, sa fie răsfățată de vreun mascul mai volnic decât răposatul,
cu un buchet de floricele, sau sa fie purtată in brațe spre dormitorul cortului. Nici măcar nu vrea mult. Dar asta e problema femeii cu arcul, ea nu stie sa ceara, nu stie sa isi lase batistele sa cadă la timpul potrivit. Nu a stiut niciodata sau poate n-a vrut sa invete. Nimeni nu mai stie de ce… 
Cert este ca aceste femei puternice urăsc sa li se repete la nesfarsit că sunt puternice.
Una dintre ele, obosită de prea multa puternicie care i se atribuia, a lăsat totul baltă si a dispărut in junglă.Nu, nu era vreo lașă care se ineaca la mal, nici vreo acritură posmogită , era doar puțin obosită si voia sa mai dea o ultimă lecție copiilor săi,de acum mari, dar care continuau sa apeleze la Mater-familias pentru tot felul de nimicuri. Până si bărbații care ii treceau prin viata cereau sprijin si alint, isi doreau de fapt o mamă, nu o femeie.
Era nedrept. Iubirea pentru copii si instinctele ancestrale ii dictase sa-si crească copiii, să ii apere, să ii inalte ca pe niste copăcei si după aceea să ii lase să isi intindă crengile asa cum vor stii ei, că le e mai bine să se imbratiseze cu pământul si cu cerul. Ii invatase de toate, insa ei refuzau sa faca ceva singuri. Atunci femeia aceea obosită si cu feminitatea ciuntită a dispărut, a plecat pentru o vreme departe de ei, de egoismul lor, de refuzul lor de a-si infige propriile rădăcini in pământul pe care mama lor îl afânase pentru ei. Fugise si de bărbatul-copil care se agăța de brațul ei ferm.
S-a intors dupa o vreme, mai odihnită si mai feminină. Găsise in jungla sălbatică pe singurul om care o ridicase la rang de femeie. Să fii femeie este uneori, din păcate, un rang nobiliar la care trebuie sa accezi. Fericită a constatat ca lectia daduse roade. Copiii erau de-acum niste copaci falnici si stăpâni pe cerul de deasupra si pe pamantul de dedesupt Femeia se intoarse la omul ei. Nimeni nu ii mai cerea sa fie puternică. Venise timpul sa fie doar o femeie, sa fie uneori slabă si neajutorată. Să fie răsfățată, macar un pic…
NB Asta nu inseamna ca ne dorim sa creasca radiatiile nucleare 🙂