Un cofetar prea sastisit de-aceleași sorturi de cofeturi
A inventat o prăjitură!
A însurat eclerul-mire cu savarina-balerina.
La nunta au fost nuntași chemați
Și niste dulciuri-invitați:
Diplomatul și amandina,
Cremșnitul și mandarina ,
Tiramisu-i Nașul mare ,
Bezeaua e Coana Mare,
Domnișoare de onoare- drăgălașe baclavale.
Mirele și-a sa mireasă au tot dănțuit cu foc
până când… spre dimineață ,
cei doi însurăței au făcut,au desfăcut,
pus-au iute la cuptor –coca–mocca-hoca-boc!
După nouă luni de copt , cu emoții mari de tot …
Toată lumea aștepta ditai Capodopera!
Și-a ieșit o savarină…
Făr’ sa fie balerină , cu gogoașă și glazură și cu ochii ca de mură.
Eclerul cam întristat ca nouța savarină
nu prea era balerină,
a strigat tare supărat:
“N-are crema de cacao și
nici coca franțuzească!
E umflată și-i apoasă.
Luați de-aicea pe băloasă
Și-azvârliți și pe mireasă!
Morala : Nu tot ce naște din ecler și savarină ,
Are crema de cacao și-o sa fie balerină!
NU, dar poezia e superba si morala inteleapta !
Multumesc, mult, Cristina!