Am intâlnit tot felul de oameni in profesia mea, de la care am invătat o mulțime de lucruri, care m-au imbogătit enorm si nici n-as putea sa-mi exprim vreodata admiratia fara margini pe care le-o port. Ei habar n-au cât au contribuit la construcția omului care sunt, dar dacă vor citi aceste rânduri se vor recunoaște. Iată câte ceva din noianul de amintiri care mă inundă la ceas de noapte in timp ce-mi astept fiica sa se intoarca de la Balul Bobocilor.
De la un preot- primar dintr-un sătuc din Arges care era personajul principal al reportajului și pe care il tot fâțâiam la filmare cu comenzi regizorale ca “acum intrati pe ușă” ,”acum iesiti pe ușă” , “acum schimbați-vă reverenda cu hainele de primar”, “acum aș vrea să vorbim cu câtiva dintre enoriașii dumneavoastră”, am invatat să mă intreb “Ca să ce ?” ori de câte ori fac un lucru. La fiecare doleanță a mea, a reporterului cu capul mustind de imaginație și care se credea cel puțin Visconti pe platourile de filmare, omul de o decență si o agerime uimitoare la cei 80 de ani mă tot intreba ” Ca să ce, domnișoara?”. La inceput nu m-am prins ce vrea taica-popa de la mine, dar mi-a explicat că inainte de a face ceva se intreabă “Ca să ce?” , nu de alta, dar ca sa stie in ce se avântă. Intrebarea asta mi-a rămas in cap și de atunci de câte ori sunt gata să mă arunc cu capul inainte intr-o acțiune, mă dau un pas inapoi și reflectez ” Fac cutare lucru, ca să ce?” Si dacă lista cu beneficii e mai lungă decat cea cu pierderi, o fac, daca nu, renunț.
De la Părintele Daniil Horga din Călugăreni de Suceava am invățat ca nimeni nu e mai presus de păcat, chiar și sfintii trăitori printre noi o mai comit, dar au grijă să se descarce până la plecarea definitiva. Si am mai invatat ca răul coexista cu binele si că deseori. răul e greu decelabil, pentru că poate imbrăca hainele binelui ca să te inducă in eroare si să-l alegi pe el, determinându-te astfel să păcătuiesti.
De la o judecatoare văduvă, am aflat că viața incepe oricând si ca iubirea e solutia vietii. Asta spune Iisus de peste 200o de ani , dar daca nu afli si de la un semen de-al tau , parca invatatura straveche nu are acelasi efect . Iata faptele: era văduvă, singurul ei fiu emigrase in Canada, fratele ii murise si el de curand. Nu mai avea pe nimeni in viata si se apropia de 60 de ani. Ce-ar mai fi avut de facut? O depresie, o suferinta adanca dupa cei dusi, un dor napraznic de fiu, televizor, o carte , asta in cazul cel mai bun. Ei bine, stiti ce a facut sexagenara mea prietena? S-a indrăgostit!!! M-a sunat să ne intâlnim și radia de fericire, zburda și intinerise brusc cu 10 ani. “Draga mea, viața incepe la orice vârstă. Sunt fericită! Ma mut cu colonelul pensionar la tara, la vie! Sa treci pe la noi neaparat ca sa vezi fericirea la ea acasa” , mi-a spus in timp ce ma imbratisa cu efuziune.
De la Ileana Vulpescu in casa careia am aterizat pe nepusă masă am aflat cum arata aristocratia simplitatii. Am stat de vorba ore in sir si nu ma mai saturam sa o privesc si sa o ascult. A fost una dintre intalnirile pe care le pretuiesc enorm.
De la profesorul meu de regie de film, regizorul Mircea Dragan am invatat punctualitatea. Nu suporta sa intarzii la ore , nu tolera sa te duci la cursuri cu scenariile nescrise. Punctualitatea, seriozitatea si respectul cuvantului le-am văzut si asta-seară de la invitatii mei. Ditamai profesorul universitar dr. Ioan Lascar a venit cu cinci minute inainte de ora fixată impreuna la telefon, ca si ceilalti doi invitati, familia dr. Moraru. Eu una, nu pot sa respect un om care una zice si alta face. Sau care se arunca sa faca declaratii aiurea pe care le uita dupa cinci minute. Ca o statistică personala, stiti cine e punctual la o intalnire oricare ar fi ea? OMUL MARE… Stiti cine intarzie si uita ce a promis? Micuții , mărunțeii…
Si azi am invatat ce inseamnă atitudinea corectă de la fiica mea in vârsta de 14 ani (cea care acum e la Balul Bobocilor). A avut nevoie de o procedură cosmetică pentru ca azi sa fie cea mai ruptă din soare. Asa ca a purces la salon. Era o procedură pe care nu o mai făcuse până atunci, dar ei nu i-a plăcut, i s-a părut că nu a fost tratată cu atenția cuvenită, că nu a primit niste servicii de calitate, asa ca a venit acasă spumengând de furie si spunând răspicat ” Nu i-am dat șpagă pentru ca nu a meritat!” … De cate ori n-ati lasat acolo ceva maruntis la cosmetica si coafor chiar daca nu v-au satisfacut serviciile? O să vă raspund in numele meu : intotdeauna am lăsat bani, chiar dacă …” Ei bine, puștoaica (se vede că-s mândră de ea, nu?) s-a dovedit a fi mai ințeleaptă decat mine, mai autoritara, mai “stie ce vrea de la viață”…
(va urma)
Pe voi ce v-a intărit si ce ați invătat de la cei pe care i-ați intâlnit?
De la câțiva pacienți am învățat blândețea, demintatea și împăcarea see you care își duceau suferința.
De la o prietenă poetă am învățat să-mi dau frâu liber imaginației.
De la fiica mea am învățat că uneori trebuie să spui, see you fermitate, ”Nu”.
De la soțul meu, toleranța…
De la părinți, modestia în așteptări de la ceilalți și dărnicia față de ei…
Frumos Melania!