peste multimea haotică a firelor de nisip
dogorăște în răstimp
cu tandrețe si vorbe șugubețe
fata cu părul retezat
șoptindu-i alene mării:
– mai adu tu, val, la mal, niște lacrimi sărate!
cuminte, mareea timpului ordonă
haosul de nisip intr-un băiat blonziu
care-o iubi pe fata cu părul retezat
doar până la prima adiere de vânt
ce risipi ‘napoi în haos
șoapta, valul sărat și vorba șugubeață
și care
dădu o nouă definiție timpului:
băiatul de nisip este tot ce nu-ncape în clepsidră…
DaLu
Baiatul de nisip se afunda… cu lacrimi sarate…
este siamezul lui Făt Frumos din Lacrimă . dar nu-l poți întâlni decât în Valea Plângerii .
el si-a ales Valea Plangerii
păi dacă acolo avea casa ''Tinerețe fără bătrânețe….''…
Faust a fost inventat deja 🙂