Pentru că mă tot plimb eu prin casele de licitatie (Aviz hoților: nu dati buzna ca n-aveti ce opere de artă sa furați din casa mea , mă duc la filmari pentru o emisiune de artă plastică) am prins un interes de cum se licitează, care e treaba, cum de le vine unora să scoată jdemii de euro din buzunare pentru o lucrare de arta. Dom’le, pasiunea-i pasiune, nu te joci cu asta… Aiurea, nu e chiar așa… omuleții care-și cumpără un Tonitza acum cu 12.000 euro, peste doi ani il vând cu 25.000 de euro, de exemplu. Fac bani. Iubitori si colectionari adevarati există, dar nu prea mulți. Majoritatea fac business. In fine, nu asta voiam sa va spun. Voiam să vă arăt cele mai scumpe fotografii din lume
1. Prima s-a vandut cu fabuloasa suma de 4,34 milioane de dolari si reprezinta Rinul. Artistul fotograf se numeste Andreas Gursky si când nu se miră de vâlva produsă la casa de licitații Christie din New York de capodopera sa, opinează că fericitul posesor, care a dorit sa rămâna anonim, a licitat atat de mult ca să demonstreze că mai există și altfel de viață in afara blocurilor zgârie-nori. Hm… Nu mă satisface raspunsul , dar stiu demult că-s multi oameni zărghiți. Vorbeam de cine cumpără, nu de cine vinde. Licitația a avut loc in toamna aceasta.
2. Poza numarul doi imi produce o fericire maximă și-mi dă speranțe de imbogățire imediată. Dar mai intâi să vă prezant poza.
S-a vândut la licitatia din toamna 2010 , la aceeasi casa Christie din New York, cu suma de 3,89 milioane de dolari si reprezintă un autoportret al fotografei Cindy Cherman.
Mamă, ce de flămânzi ar fi săturat banii ăștia, ce de pinguini si balene ar fi fost salvate, câți copaci ar fi rămas in picioare si câte și mai câte…
Si acum să vă spun de ce mi-a dat aripi această ultimă capodoperă. Stiti cate capodopere de-astea-și face fiica-mea cea mică pe săptămână? O grămadă… Oriunde, in tren, in baie, in pat, pe scaun, in picioare, in culcare și-n sculare. Mă umplu de bani. Toamna viitoare plecam la NY, nici n-o să vă mai cunosc când o să mă intorc 🙂
Ei bine, o sa salvez si niste balene, dar o să și satur pe viață niște amărâți…
A dvs,
DaLu
Știu că o să enervez multă lume, dar nu pot considera încă fotografia similară cu un tablou, chiar unul mai puțin reușit.
<Nici eu, suntem in aceeasi gasca, o poza e o poza, meritul celui care a facut-o e ca era acolo si ca poate avea un aparat performant si ceva ochi, pe cand arta plastica e creatie, viziune, tehnica, stil, executie samd , samd
Cam așa ceva.
De-aia mă și cam enervează blogurile de fotografie, unde postează cineva o poză, la care comentatorii trebuie să se chinuiască să găsească cine știe ce semnificații ascunse. Un polonic e un polonic, indiferent cum pică lumina pe el sau în ce moment al zilei a fost ”imortalizat”.
:))) Chiar sunt de acord cu tine!
Daca ar fi sa aleg, as alege-o pe prima. Rinul e Rin, oricum, si aici apare fotografiat dintr-o perspectiva foarte interesanta. Cat despre a doua- imi pare rau, numele doamnei nu-mi spune nimic. Poate intru pe Wiki sa caut ceva informatii, dar nu promit! 🙂