De-abia acum mi-am revenit din iureșul sărbătorilor de iarnă, care nu au fost nici pe departe calme si tihnite, ci agitate si …fără de zăpadă. Mi-am revăzut părintii pe care i-am găsit mai simpatici ca niciodată. Sunt impreună de vreo 52 de ani și au niște dispute vechi tot de pe atunci, pe teme mărunțele de genul cum se pune ceapa in grădină. Pun ceapa impreună de jumate de secol si tot nu au ajuns la un numitor comun, dar tot de o jumatate de secol ceapa lor este mare si frumoasă. Ca niște gospodari buni ei se pregătesc incă de pe acum pentru primăvara și stabilesc strategia de atac “unde punem ceapa anul asta”, “aici să incercăm niște vinete, că dincolo nu le-a mers prea bine”. După asta tata mă ia de mână si mă plimbă prin gradina cu pomi fructiferi “aici ți-am pus doi peri, va trebui să-i altoiesc, cu ce soi preferi?”. Nu gândiți ca m-aș pricepe la numele soiurilor, eu descriu doar o pară mititică, gălbioară pe o parte si sângerie pe cealaltă și care se coace in miezul verii. Tata se face că nu ințelege. Atunci eu ii spun “ca la bunicii de la C”. De-abia atunci recunoaște că știe de care. Face asta, numai ca să auda numele satului său natal care incepe cu C. si de care se simte foarte strâns legat, cu toate ca a trait mai mult cu mama decat acasă la părinții lui. Locul nașterii e o matcă inefabilă pentru oricine. Apoi va face un gard viu din coacăz negru “că e bun la inimă, tată”. Da, tată! Ii răspund in gând , ferindu-mă să nu-mi vadă ochii umezi de emoții, și-i multumesc Cerului ca la 75 de ani tata se gândește că, coacăzul face bine la inimă si că plănuieste să populeze livada cu tot felul de pomi si arbuști. Și că nu se gândește la altceva, asa cum o fac aproape toți oamenii care au 75 de ani. Sau poate se gândește dar nu ne spune si nouă…
In fiecare an imi ameninț fiicele că nu mai vreau brad mare, in fiecare an ele protesteaza vehement. Eu aș vrea doi mici si lunguieți pe care să ii impodobim monocolor, pe unul cu argintiu si pe celălalt cu violet. N-am nicio șansă. Iese intotdeauna cum vor ele. Adică o namilă de brad împodobit in culorile papale : roșu profund și auriu (de care m-am plictisit!!!!!!!!!!!!!!!!!!!).
Intre Crăciun si Revelion am văzut toate filmele de Crăciun posibile si imposibile, spălătoare de creier. Cum spuneam in titlu , am avut un an teribil, plin de emoții. Emoții pentru fiica mea cea mică care a dat examenele de intrare la liceu, să leșin pe acolo rezemată de gardurile școlii, cum scriam intr-un articol de atunci. Apoi, am schimbat o emisiune care nu avea nicio legatură cu mine cu două care imi bucură sufletul nespus. Apoi mi-a mai tremurat sufletul in mine pentru oameni dragi din diferite pricini, unele emoții mai bune , altele au fost de-a dreptul devastatoare. De-asta m-am uitat la filme frumoase, siropoase, cu decoruri sublime, cu oameni care se ceartă și se impacă pe urmă sub o creangă de vâsc, care se despart, dar in secunda a doua aleargă unul spre altul impreunându-se intr-o imbrațișare tandră. Da, de Craciun mi-am dat voie sa fiu romantică (imi dau voie tot timpul, dar imi da viața bobârnace, imi șuieră la ureche “termină cu prostiile”)…si mi-am spălat nițel creierul meu obosit si răvășit de atâtea emoții de-a dreptul inutile. Deh, am naturelul simțitor.
Mi-au plăcut mult Serendipity cu John Cusack si New Year’s Eve, un film din 2010.
Am avut emoții chiar și in ziua de Revelion, unele șocant de puternice care mi-au mâncat si bruma de energie pe care o mai aveam, dar a trebuit să mă remontez că mă aștepta acasă o adolescentă căreia ii promisesem că ne ducem in Piața Revolutiei la miezul nopții.
Așadar cu puțin inainte de ora cu countdown am căntat și dansat adolescentin cu Voltaj (mare entertainer e Călin Goia!!!), Loredana si Smiley si vreo câțiva finalisti de la Vocea Romaniei. Dacă am bombănit in finala Vocii României că a câștigat Ștefan Stan și nu Dragoș Chircu, care are o voce bestială, la concert am aflat de ce. Dragoș, mai are mult de invățat la capitolul prezență scenică, ii simți frica si teroarea de a fi acolo in fața ta, a omului din public. Pe când marele căștigător, Ștefan, neînzestrat cu o voce divină, dar mare meseriaș la entertainment, la prezență scenică, la dans, la aplomb etc, ne trimitea niște zâmbete galeșe de mamă, mamă…Și dansa ca unul născut pe scenă…
Am bețivănit la fața locului tradiționala șampanie și apoi ne-am intors acasă cu un taximetrist minunat care s-a bucurat de o șpagă generoasă. Nu am mai fost pe străzi la Revelion de vreo 10 ani, dar lucrurile s-au schimbat in bine mult de tot. Nici vorba de petarde, de inghesuieli, de imbrânceli – și am am stat chiar lângă scenă! Lumea civilizată, mai făcea o horă mică in familie, mai trăgeau o dușcă dintr-o sticlă , dar totul era tolerabil si prietenos.
Imi place cum a inceput noul an, in pace și liniște și cu dans! Să dansăm tot anul! Se poate sa continui la fel, dragă Anule Nou? Te rog eu mumos, hai că-ți iau un cadou… pls, pls, pls…………………..
DaLu
Te pup, Daniela draga! Un gind frumos pt tine si multumiri pt articol! Si eu am aceeasi senzatie = un an al bucuriei (in ciuda tuturor previziunilor).
La multi ani, Carmen! Toate urarile de bine si let’s dance!!! 🙂
Draga mea Carmen, asa sa fie!
ASA si este! (Noi cream realitatea [noastra]; si apoi, ai vazut doar ca "minunile" sint posibile! [apropo de articolul tau de azi]). Iti doresc (si imi doresc) sa ai (avem) parte doar de bucuria lucrurilor "imposibile" devenite posibile!
Carmen Babia Asta-i clar, suntem ce gandim.
Pai, sa-ti fie anul ca un dans saltaret, ca o sarba saltata, ca o hora apriga… in care sa te lasi prinsa cu placerea pe care doar dansul ti-o poate da! La multi ani, DaLu! 🙂
La multi ani, Gabi! Asa sa fie si la tine, stai …ca am pierdut pasii , oare cum era la tango???
Eu l-aș vrea doar ca pe cel care abia s-a încheiat.
Ție, însă, ți-l doresc așa cum îl visezi tu. 🙂
Sa fie la tine, ca anul trecut si la mine ca in anul care n-a sosit inca! La multi ani!
Imi place nespus atmosfera de sarbatori descrisa.E ceva acolo care ne duce see you gandul la un umanism atat de putin caracteristic zilelor noastre.Cine stie poate anul acesta avem o sansa de a ne reintoarce la lucrurile simple si bune , la lucrurile pretuite de bunicii nostri : omenia , frica de dumnezeu si de parerea vecinilor.
Hello,
ma bucur mult ca va regasesc aici pe pagina mea de internet si multam fain de comentarii, domnule Croitoru! Va urez un 2012 frumos si minunat!