Am avut acum ceva vreme un coleg, regizor si producător promo, pe nume Dan Chiribeș. A murit discret, intr-o zi indiscretă de aprilie, in timp ce lucra la computer, fără să se stie că ar fi fost bolnav. In secunda fatală, un stop cardiorespirator a pus punctul final. Din prea multă muncă, din prea mult suflet, din prea multă oboseală, sau din prea mult bun simt (uneori se moare si din prea mult bun simț), nu vom stii niciodată. Era in Vinerea Mare a Sfintelor Paști. Avea numai 29 de ani și două fiice mici, mici de tot, ca niste păpușele. Dan era o poezie de băiat, așa cum ii spuneam adesea, fără să stiu ca nu greseam. Era discret, delicat, manierat si vesnic zâmbitor, chiar dacă muncea cât șapte ca să isi intrețina mica sa familie. O poezie de băiat, care iată, peste timp, ne scrie din primul său volum de poezii publicate din grija si dragostea tatălui său, vesnic nemângâiatul, comandor in rezervă, Ioan Chiribeș.N-am știut că scria poezie. Citesc si recitesc poemele blondului Dan din volumul pe care chiar acum o oră l-am primit de la poștaș. Sunt versuri unde-l văd pe Dan cel știut ,altele imi revelă un Dan complet necunoscut.
Iată o poezie din volumul intitulat VULNERABILA ARMADĂ
MĂ VOI INTOARCE
Mă voi intoarce chiar de
marea
Va incerca să mă inșele,
zbatând in sufletu-mi
chemarea
Amagitoarelor sirene.
Mă voi intoarce chiar de
muntii
Din pas in pas se vor ciocni
cu tunet lung
in stema frunții
‘cercând și ei a mă opri.
Mă voi intoarce intr-o noapte,
mă voi intoarce intr-o zi
când flori
vor fi migdale coapte,
cand fulgi
in păr ti-or straluci.
Cand Soarele aleargă vrând
Să se intâlnească iar
cu Luna,
Mă voi intoarce oricând,
ma voi intoarce
totdeauna!
Te asteptam Dan Chiribes sa ni te intorci prin versul cald si fremătător.